eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă drepturi politice?

Care e înțelesul expresiei drepturi politice?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "drepturi politice":
drepturi care se referă la participarea cetățenilor la conducerea treburilor obștești

Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

" Autor (interminabil),
Om politic (execrabil),
Critic (foarte vulnerabil,"
Scrisoare poezie de George Topirceanu

"
Catavencu: (ridicandu-se si el) Ce vreau? Ce vreau? Stii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intai intre fruntasii politici Vreau
"
O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, substantiv feminin, adjectiv

I. S. forme

1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune.
       • Expresia: A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.

2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop.

II. Adj.

1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1.
       • Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, învechit, substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1).
♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică.

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret.

– Din latina politicus, limba neogreacă politikós, limba franceza politique.