eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă echilibru stabil?

Care e echilibru stabil?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "echilibru stabil":
stare de echilibru a unui corp care se restabilește după ce a fost perturbată puțin




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

Tipatul poezie de Ana Blandiana

" Sau este o punte
La mijlocul careia, in echilibru nesigur,
Deasupra prapastiei am fost asezati,

Intre prima si ultima clipa a lumii"
Ax poezie de Ana Blandiana

Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
echilíbru sn [Atestat: HELIADE, despre J. 106/20 / V: (înv) briu, ecuilíbriu, ecui, ecvilíbrie substantiv feminin ecvilíbriu, ecvi / S și: (înv) equi / Plural: e, (rar) uri / Etimologie: franceza équilibre, lat aequilibrium] 1 Situație a unui corp, a unui sistem etc. supus acțiunii unor forțe egale și opuse, care se anulează reciproc, fără a-i modifica starea de repaus sau de mișcare. 2 (Îs) stabil Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se restabilește de la sine după ce a fost perturbată. 3 (Îs) instabil (sau nestabil, labil) Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizează într-o formă modificată față de cea inițială. 4 (Îs) chimic Stare a unui sistem chimic în timpul unei reacții reversibile. 5 (Îs) dinamic Echilibru (1) al unui sistem în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași viteză, menținând astfel nemodificată starea în care se află sistemul. 6 (Fiz; despre forțe; îe) A fi în A avea proprietatea să acționeze asupra unui corp, a unui sistem etc. fără a modifica starea de repaus sau de mișcare a acestuia. 7 (Fiz; îs) Teoria -lui Teorie mecanicistă și metafizică ce extinde acțiunea legii mecanice a echilibrului (1) asupra tuturor fenomenelor naturii și societății. 8 Stabilitate a unui corp în poziție verticală. 9 Poziție verticală stabilă. 10 (Îe) A-și pierde A fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 11 Proporție justă între două lucruri, fenomene, situații etc. opuse. 12 Stare de stabilitate, de armonie care rezultă din echilibru (11) Cf cumpănă, cumpănire. 13 (Îs) economic Stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 14 (Îs) bugetar Stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. 15 (Fig) Stare psihică manifestată prin armonie între înclinații și tendințe, care se manifestă printr-un comportament normal. 16 (Fig) Stare de stabilitate lăuntrică Cf cumpătare, moderație (1).