eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă expresiea pîndi cu urechea?

Care e înțelesul expresiei expresiea pîndi cu urechea?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "expresiea pîndi cu urechea":
a fi atent la un sunet, la un zgomot, a trage cu urechea la





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" soarta predate calotei jefuitele plete castanii frinturi cioburi de viata cum adulmecai si daca
te vom pindi si cuvintele vor adasta numai si numai plurale pentru maimarele singelui
obiectul uitat pe o plaja foarte ingusta seara cu pesti ceapa mere si o carafa galbena cu "
August 1921 poezie de Ion Negoitescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PÎNDÍ, pîndesc, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire Ia ființe) A observa cu atenție (dintr-un loc ascuns), a spiona cu scopul de a prinde sau de a ataca. O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64. Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181.
       • expresieA pîndi cu urechea = a fi atent la un sunet, la un zgomot, a trage cu urechea la... Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59.
       • intranzitiv Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109. Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic verb reflexiv:ăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195. Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. literar popular I 435.
       • figurat (Despre o nenorocire, o primejdie) Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251. Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268. (intranzitiv) Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII

15.
♦ (Cu privire la lucruri) A aștepta prilejul de a pune mîna pe ceva, de a acapara, de a răpi. Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîul

– l-ar fura. COȘBUC, P. I 122. Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260.

2. A urmări, a studia gesturile, manifestările, acțiunile cuiva, pentru a-i ghici gîndurile. Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160. Rămânea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184.
♦ A urmări. A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de locuțiune POPA, vezi 113. Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127.
       • figurat Iar noi, pîndind mișcarea verb reflexiv:emii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, VLAHUȚĂ, O. A. 79. Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18.

3. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). Pîndind verb reflexiv:emea pe cînd șed ele plecate. fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67. Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236.
       • expresieA pîndi verb reflexiv:eme cu prilej = a aștepta ocazia potrivită. Un dușman de lup chiar cumătrul caprei,

– care de mult pîndea verb reflexiv:eme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.