eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă familial a înnegri hârtia?

Care e familial a înnegri hârtia?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "familial a înnegri hârtia":
a scrie




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNNEGRÍ, înnegresc, verb IV.

1. tranzitiv A vopsi cu negru, a acoperi cu o culoare neagră, a da cu negru; prin extensie a face să devină de culoare închisă, a întuneca. Amurgul înnegrise zarea, S-auzea-n departe tremurat cîntarea Buciumului jalnic. COȘBUC, P. I 249. Se necăji și șterse versul tot, îl înnegri bine, ca să nu se mai poată citi. VLAHUȚĂ, O. A. III 78.
♦ A murdări, a păta. Ai înnegrit-o [cămașa] de nu știu zău, cum am s-o scot din boală. REBREANU,

I. 45.
♦ figurat (Despre lucruri negre) A face să pară lucrurile înconjurătoare de culoare neagră. Stoluri de ciori înnegresc ramurile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. II 34.
♦ intranzitiv și reflexiv A prinde o culoare neagră, a deveni negru; figurat (despre plante) a se veșteji. Busuiocul a-nnegrit, Rozmarinu-a-ngălbinit. ALECSANDRI, P. P. 284. Abia noaptea înnegrește, și verb reflexiv:oi zori să se ivească. CONACHI, P. 103.
♦ reflexiv (Despre oameni) A se bronza de soare.

2. intranzitiv A părea, a se arăta de culoare neagră (detașîndu-se pe un fond deschis). Pe-o culme ușoară, înnegrea un pîlc de mărăcini. SADOVEANU, O. A. III 54.
♦ A-și pierde strălucirea, a păli, a deveni mohorît. Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă. EMINESCU, O. I 95.

3. tranzitiv figurat A acoperi hîrtia cu slove; a scrie. Cu gîndiri și cu imagini Înnegrit-am multe pagini, Și-ale cărții, și-ale vieții Chiar în zorii tinereții. EMINESCU, O. IV 292.

4. tranzitiv figurat A descrie (pe cineva) în culori negre, a vorbi de rău; a ponegri. Dușmanii mei se înmulțesc... Aleargă toți și mă-nnegresc. MACEDONSKI, O. I 37. Cu gardu m-au îngrădit, Cu vorba m-au înnegrit. TEODORESCU, P. P. 317.

– Variantă: negrí (SBIERA, P. 227, NEGRUZZI, S. I 233, id. ib. II 221) verb IV.