eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă fără vină?

Care e fără vină?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fără vină":
a nevinovat






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Nu va pese! Strivi i totul! Cugeta i ca poate m`ini
O sa pierde i c`rma arii =-or sa vina al i stap`ni.

Deci, p`rjol =i jaf! Opinca hoitul sa ram`na os "
Carmacii poezie de Alexandru Vlahuta

" Si tot cerul si pamantul.
Moarte, vina ti se iarta,
Du-te fara-ntarziere"
Fie voia ta! poezie de Alexei Mateevici

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VÍNĂ, vini, substantiv feminin

1. Faptă vinovată, greșeală, păcat. Acum, cînd mă gîndesc, îmi aflu și eu o vină că am ajuns atît de îndepărtate una de alta. C. PETRESCU, C. vezi 361. Vina nu era a lui, și ce-au căutat pe nas le-a dativ CREANGĂ, P. 25. Că te-am zărit e a mea vină Și vecinie n-o să mi-o mai iert. EMINESCU, O. I 118. Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18.
       • (locuțiune adjectiv) De vină = vinovat, culpabil. Fusul e de vină, că se-nvîrtea mereu. Și ce-mi cînta nainte Cântam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. Dacă nu verb reflexiv:ei să mă asculți, stăpîne, orice ți se va întâmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L.

9. Baba începu să bată fata, care nu era de vină. EMINESCU, N. 20. Fără vină = a) nevinovat. Pîrjoleau o țară întreagă, înspăimîntau atîta omenire fără vină. SADOVEANU, O. I 535; b) (neobișnuit, despre lucruri) fără greșeală, ireproșabil, perfect. Toți au frumoase haine negre și rufărie fără vină. GALACTION, O. I 26.
       • locuțiune conjuncție Din vina... = din cauza, din pricina... Cît sînge s-a vărsat din vina acestei ferești! SLAVICI, la CADE. Și-apoi iată-mă-s în codru, hâiducind din vina ta. HASDEU, R. vezi 56.
       • Expresia: Bată-L vina! exprimă o dojană cu o nuanță de simpatie Cu obrăjei ca doi bujori de rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor, Privind la Câtălina. EMINESCU, O. I 173. Bată-l vina! Ce-i pricina Că... pîndește, Urmărește Pe-o copilă cu colan. NEGRUZZI, S. II 106. A da vina pe cineva (sau pe ceva) = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). Fusei comeseanul cel mai posac și mai neplăcut. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. Cînd v-a întreba pe voi, să dați vina pe mine. CREANGĂ, P.

9. Mîna care nu știe să scrie dă vina pe condei. A băga cuiva (de) vină vezi băga (II 6). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera o faptă a cuiva drept greșeală, a imputa. I-a făcut o vină din plăcerea de-a dansa. REBREANU, R. I 174. A cădea (sau, rar, a pica) în vină = a comite o greșeală, a se face vinovat de ceva. Neagoie-voievod ne arată că ostașii cari picau în vină se pedepseau. BĂLCESCU, O. I 18.

2. Vinovăție. Toată înduioșarea de adineaori și sentimentul de vină față de dînsa s-au risipit. C. PETRESCU, A. 425. Dar ți-oi scurta eu, Despot, și umbra și lumina Și-n loc de-a ta mîndrie ți-i măsura tu vina. ALECSANDRI, T. II 162.

3. (juridic) Faptă pedepsită de lege; infracțiune, delict, crimă. [Adunările] judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II

13.