Definiție din
Dicționaru limbii românești
fótă forme, plural e (în turcă fotá, despre ar. futa, stofă vărgată adusă din India, ștergar de șters la baĭe; albaneză limba bulgară sîrb. futa, fotă; poloneză fota, astar; limba rusă fota, văl; limba neogreacă futâs, fotă; ung. futa, pînză; spaniolă fota, mantilă). Vechĭ. O stofă vărgată din care se făceaŭ fote. Șervet, peșchir. Azĭ. Pestelcă lungă de lînă ornată cu cusuturĭ și fluturĭ pe care țărancele o întrebuințează în loc de rochĭe punînd una înainte, și alta înapoĭ.
– Fota din ainte se maĭ numește în est și zavelcă și prestelcă, cea din apoĭ vîlnic și opreg. În est se numeștze catrință (fie că-ĭ una, fie că-s doŭă), în vest cretință, în Transilvania și păstură și zadie, în Bas. și peștiman. Pe unde se poartă doŭă fote, portu e maĭ frumos; pe unde se poartă una singură care învălătucește picĭoarele (Muntenia est, Moldova) e maĭ urît.
ă in literatură 
