eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă geologie; în sintagmele oglindă de falie sau de fricțiune, de alunecare?

Care e înțelesul expresiei geologie; în sintagmele oglindă de falie sau de fricțiune, de alunecare?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "geologie; în sintagmele oglindă de falie sau de fricțiune, de alunecare":
suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iar apa oglindeste priviri nensufletite,
Si muta se intinde oglinda pestetot.
Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele,"
Avant poezie de Alexandru Macedonski

" Da sa-=i intoarca barca-napoi...

(Copil ce umbla s-adune stele
De pe oglinda bl`ndelor ape)
Dar cad trudite bra ele-i grele,"
In amurg poezie de Alexandru Vlahuta

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
OGLÍNDĂ, oglinzi, substantiv feminin

1. Obiect făcut de obicei din metal sau din sticlă acoperită pe o față cu un strat metalic care reflectă razele de lumină și pe care se formează imaginea obiectelor. Prin sala cu păreții de oglinzi Vezi înmiită silueta-ți fină. despre BOTEZ, P. O. 99. Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă. CREANGĂ, 86. Se vede că nu te-ai uitat de mult în oglindă. ALECSANDRI, T. I 198.
       • (În metafore și comparații) Opera... [poetului] trebuie să fie o oglindă a năzuințelor poporului. BENIUC, P. 135. Plecă să caute un vas cu apă, pășind în vîrful bocancilor lustruiți oglindă. C. PETRESCU, Î. II 51. Harnică, din zorii zilei Nu stau mîinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. Ochii sînt oglinda inimii = ochii reflectă starea sufletească a omului).
       • Oglindă retrovizoare vezi retrovizor.
♦ Imagine. Visul e ca o oglindă a realității.

2. (Urmat de determinări) Orice suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. În oglinda mare a rîului începeau să tremure luminile stelelor de sus. SADOVEANU, O. VII 341. Sabina apăruse lunecînd pe oglinda de gheață. C. PETRESCU, vezi 371. Lumina lor se răsfrîngea tremurînd în oglinda apei limpezi. BART, S. M. 26.

– plural și: (învechit) oglinde (EMINESCU, O. IV 128).