eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă gramatică pronume personal?

Care e gramatică pronume personal?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "gramatică pronume personal":
pronume care desemnează diferitele persoane 1 și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iarasi nimic. Comandantul incepu sa asude si sa gifiie il apucase frigurile pe care i le aduceau marile incercari Minia stapinita, ciuda, rusinea il inviorase. Era acum rumen, cu ochii seinteietori, nervos ca o cravasa, asa cum imi placea mie si cum il iubeam.
- Domnilor, zise el printre dintii inclestati, este indmisibil ca marca sa nu se gaseasca, oriunde ar fi ea. Onoarea noastra a tuturor este in joc. Prefer ca, eventual sa si-o piarda numai unul dintre noi. De aceea, cu toata rusinea ce incerc, va rog, va ordon sa va supuneti unei aspre cercetari corporale, pe care o voi savirsi eu personal asupra fiecaruia dintre dumneavoastra si pe care o incep cu mine insumi.
Si numaidecit comandantul nostru se desfacu, isi scoase portfeiul, isi intoarse gulerul, buzunarele pe dos, isi lepada tunica, scutura hainele, trase cizmele Era un spectacol lamentabil de ridicol, degradant pina la dezgust, totusi, iti spun, pentru mine inviorator."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

" Toti isi dadeau cu parerea ca dezertasera amindoi, de teama raspunderii, si ramasesera ascunsi in Bulgaria. Semnalmentele lor fura trimise tuturor autoritatilor politienesti de acolo.
Numai sublocotenentul Viorel Petre credea altfel si altceva. Nu spunea ce anume. Cerea insa foarte staruitor ingaduinta si soldati, ca sa faca el personal niste cercetari speciale la Baba-Saraca.
Fu socotit nebun. Dar cum ameninta ca pleaca singur, i se facu gustul."
Viscolul poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PERSONÁL2, -Ă, personali, -e, adjectiv

1. Care aparține unei persoane sau se referă la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. Zbătîndu-se în preocupări meschine și personale, neînțelegînd nimic din ce se petrece în juru-i, e bîntuit de vedeniile morții. SADOVEANU, E. 45. [Poetul este] insuflat nu de dureri personale și proprii... ci de durerile a sute și mii de nenorociți. IONESCU-RION, C. 88. Ion-vodă introduse... controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. HASDEU,

I. vezi 31. Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală= răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. Drept personal = (în corelație cu drept real) drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva. Fișă personală vezi fișă.
♦ (Adverbial) În persoană, direct, nemijlocit. Acesta personal, deși legat de Hagi Curți, știindu-l hagiu, nu avusese curajul să-i vorbească pînă acum despre masonerie. CAMIL PETRESCU, O. II 117.
♦ Original, propriu cuiva. Lucrare personală.

2. (În expresie) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane care are viteză mai mică decît un accelerat sau un rapid și care oprește la toate stațiile. Tocmai sosise personalul de două și patruzeci și trei. C. PETRESCU, A. 312. Șeful (apărînd o secundă în prag): Personalul! Vine personalul! SEBASTIAN, T. 215. Pronume personal = pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane. Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane.