Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MAROCHÍN substantiv neutru Piele de capră, de oaie, de vițel sau de alte animale, tăbăcită special pentru a căpăta lustru și finețe și întrebuințată la diferite obiecte de galanterie; saftian. Numai Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi. SADOVEANU, N. P. 22. Îmi întinse portțigaretul de marochin. C. PETRESCU, S. 223. Criton lucră o carte în douăzeci de ani... Apoi legînd-o-n aur, în toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet. NEGRUZZI, S. II 227.
• Hîrtie marochin = hîrtie colorată imitînd pielea.
– Variantă: marochínă (HOGAȘ, H. 103) substantiv feminin
