Ce înseamnă hristos a înviat!?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "hristos a înviat!": formulă de salut pe care creștinii și-o adresează unul altuia la întâlnire, începând de la paști până la înălțare

" Cei cu Domnul ingropati,
Toti cu Domnul inviati.
XI"
Troparul poezie de Alexei Mateevici

" Imi mai spun
Cei care n-au inviat niciodata
Pentru ca n-au murit."
Fericita mi se spune poezie de Ana Blandiana

ÎNVIÁ, înví, verb

I.

1. intranzitiv (În credințele religioase, în superstiții și în basme; rar la persoană

1) A reveni la viață după ce a murit. Atîta verb reflexiv:eme să ai a mă sluji, pînă cînd îi muri și iar îi învia. CREANGĂ, P. 206. Nu-nvie morții,

– e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
♦ (Despre vegetație) A renaște după amorțirea iernii, a începe să se dezvolte, să înverzească. Vița de vie tot învie. CREANGĂ, P. 210. Frunza-n codru cît învie, Doina cînt de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 224.
♦ tranzitiv A readuce la viață. Cînd s-ar pute s-o învie, mi-aș da armele și pe Haiduc, calul meu. NEGRUZZI, S. I 30.
♦ figurat A trezi în amintire, a evoca. Îmi învia o lume-ntreagă cu vorba-i limpede și bună. GOGA, C. P. 9.

2. tranzitiv figurat A da putere, vlagă; a face să fie viu, plin de mișcare; a înviora. Constantin a înviat focul în vatră. GALACTION, O. I 146. Nici un vînt din cele patru nu-și părăsise încă culcușul său, spre a învia codrii adormiți. HOGAȘ, DR. 186.
♦ intranzitiv A se umple de viață, a căpăta vlagă, putere; a se anima. Orășelul se deștepta, înviase acuma, în buciumările vîntului de toamnă. SADOVEANU, O. I 388. Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16.

– Pronunțat: -vi-a. - prezent industrie și: înviez (GHEREA, ST. Hristos I 254, GHICA, S. 131, TEODORESCU, P. P. 224).