eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă în locuțiuni verbale a lua cuiva măsura sau măsuri?

Care e înțelesul expresiei în locuțiuni verbale a lua cuiva măsura sau măsuri?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în locuțiuni verbale a lua cuiva măsura sau măsuri":
a fixa, prin măsurători exacte, dimensiunile necesare pentru a confecționa ceva



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
  • A nu lua ceva sau pe cineva în serios
  • A o lua pe urma cuiva
  • A o lua cu gura înainte (popular)
  • A o lua în nas sau a lua peste nas (popular)
  • A o lua la măsea
  • A se lua pe lângă cineva cu binele rar bine, cu binişorul cu buna, cu frumosul sau încet încetişor ori cu încetişorul (popular)
  • A i se lua sau a i se ridicacuiva o piatră de moară de pe inimă sau cuget ori suflet etc.
  • A i-o  lua cuiva înainte  (popular)  pe  dinainte (familiar)
  • A i-o lua cuiva rar a-l lua pe cineva înainte sau pe dinainte
  • A lua o lucrare cu ruptu (popular)
  • A lua pe cineva sau ceva la bani mărunţi (familiar)
  • A lua pe cineva sau ceva la că u tare sau la ochi (regional)
  • A lua pe cineva de departe sau în sus, în jos (regional)
  • A lua pe cineva în pe gurgui (regional)
  • A lua pe cineva la depănat sau la descântat
  • A lua sau a prinde foc cu gura sau a mânca foc pentru cineva
  • A lua apă despre ambarcaţiuni
  • A lua apă la galoşi (popular)
  • A lua aspectul, înfăţişarea etc.
  • A lua biciul din cui (popular)
  • A lua ca din strachină sau ca din oală (popular şi familiar)
  • A lua ceva asupra sa sau (învechit) spre sine (popular şi familiar)
  • A lua ceva înapoi sau îndărăt (popular şi familiar)
  • A lua comanda
  • A lua cu asprime în răspăr (popular)
  • A lua cu mâna ori cu căuşul boala sau durerea, suferinţa etc. (popular şi familiar)
  • A lua cuiva pâinea  sau pita   de  la gură (popular şi familiar)
  • A lua doliu sau haine de jale (popular)
  • A lua drumul (figurat); urmat de determinări care arată o orientare, o preocupare
  • A lua drumul uliţei (figurat)
  • A lua frica cuiva sau a ceva, (învechit) a lua de frică (popular şi familiar)
  • A lua grânele la mână (regional)
  • A lua hasnă sau folos din ceva (popular)
  • A lua în cap (popular)
  • A lua în parte (regional); despre pământ
  • A lua în porneală (regional)
  • A lua în spăngi sau la briptă (regional)
  • A lua în şuturi pe cineva (argou)
  • A lua întru minte (regional)
  • A lua la sau a-i lua cuiva dopros (regional)
  • A lua la cunoştinţă
  • A lua la joc sau la dans (popular şi familiar)
  • A lua la mijloc pe cineva (argou)
  • A lua la poceală
  • A lua la rapanghel sau la trei păzeşte pe cineva (popular)
  • A lua lucrurile aşa cum sunt (figurat)
  • A lua mana de la vite (regional); în superstiţii
  • A lua martor  sau în mărturie  pe cineva (popular)
  • A lua o afacere în mână (popular şi familiar)
  • A lua o mină bună (popular şi familiar)
  • A lua o notă bună sau rea
  • A lua pasărea din zbor (popular)
  • A lua pe cineva ceva de sau drept... (popular şi familiar)
  • A lua pe cineva aşa (popular)
  • A lua pe cineva cu bâta ciomagul, topoarele, mătura etc. (popular)
  • A lua pe cineva cu cuvântul (popular)
  • A lua pe cineva cu furca cea lungă (popular)
  • A lua pe cineva de sus (familiar)
  • A lua pe cineva în gură (figurat)
  • A lua pe cineva moartea sau Dumnezeu sau dracul sau mama dracului (învechit) a se lua de pe pământ sau a-şi lua calea spre drumul veşniciei (popular şi familiar)
  • A lua pe cineva părtaş sau tovarăş (popular şi familiar)
  • A lua pe cineva pe procopseală (popular)
  • A lua pe cineva rău sau cu răul (popular)
  • A lua pe credinţă (popular)
  • A lua pe nepusă masă sau a lua pe cineva pe nepregătite (regional)
  • A lua pe sus (popular şi familiar)
  • A lua purceaua de coadă sau de nas (familiar)
  • A lua puterea
  • A lua sau rar a avea pe cineva în nume de bine sau de rău
  • A lua sau a da cu împrumut. v. împrumut. A lua un nou aspect, o nouă formă
  • A lua veste sau scrisoare, răspuns etc. (învechit)
  • A lua ceva de nimic sau de nimic lucru
  • A lua pe cineva cu măgulele sau refl. a se lua pe lângă cineva cu binele
  • A lua pe cineva dumnezeu sau, peiorativ, dracul, naiba
  • A lua pe cineva în colimator
  • A lua pe cineva la încins (argou)
  • A lua pe cineva la rost sau la socoteală, la trei parale, la trei păzeşte, la refec, în răspăr, din sau de scurt, repede
  • A lua pe cineva la sentiment (familiar)
  • A lua pe cineva moartea
  • A nu şti de unde să iei pe cineva
  • A nu-şi lua ochii de la sau de pe ceva
  • A o lua sau a o apuca la pe picior sau a-şi lua picioarele la spinare sau pe umeri, la umăr  ori a-şi lua uşa-n cap sau în spate (familiar)
  • A o lua acana (argou)
  • A o lua alăturea cu drumul (familiar)
  • A o lua de bună (familiar)
  • A o lua de coadă (popular şi familiar)
  • A o lua în freză (argou) 
  • A o lua în glumă (figurat)
  • A o lua în porneală (regional)
  • A o lua înainte cu ceva (familiar)
  • A o lua înainte
  • A o lua la dreapta la stânga
  • A o lua la vale despre preţuri
  • A o lua pe arătură pe câmpii sau pe mirişte (ironic)
  • A o lua peste bot
  • A o lua peste câmp (popular şi familiar)
  • A se lua a fi, a sta, a se ţine de gât cu cineva (popular)
  • A se lua cu cineva (popular şi familiar)
  • A se lua cu cineva sau cu ceva
  • A se lua cu cineva
  • A se lua cu mâinile de cap sau de păr (popular şi familiar)
  • A se lua cu una, cu alta
  • A se lua de sau la ceva (popular şi familiar)
  • A se lua de sau pe gânduri, de mirare (popular)
  • A se lua de cineva (familiar)
  • A se lua de gânduri (popular)
  • A se lua de mână cu cineva (popular şi familiar)
  • A se lua de piept sau de cap cu cineva (popular)
  • A se lua dragi
  • A se lua după cineva sau după ceva
  • A se lua în goană cu cineva
  • A se lua la sau de vorbă cu cineva
  • A se lua la ceva
  • A se lua la prinsoare
  • A se lua cu cineva la trântă
  • A şi-o lua în cap
  • A-i lua sau a-i tăia cuiva respiraţia (popular şi familiar)
  • A-i lua cuiva cuvântul (popular şi familiar)
  • A-i lua ciuful sau părul foc cuiva (popular); (figurat)
  • A-i lua cuiva comanda
  • A-i lua cuiva minţile (popular şi familiar)
  • A-i lua cuiva ochii, vederile sau vederea, văzul sau luminile (popular şi familiar)
  • A-i lua cuiva perdeaua de pe ochi
  • A-l lua sau a-l scăpa gura pe dinainte
  • A-l lua pe „nu” în braţe (familiar)
  • A-şi lua calea în picioare (învechit şi popular)
  • A-şi lua gura de pe cineva (popular); (figurat)
  • A-şi lua măsuri (popular)
  • A-şi lua nădejdea de... sau de la... (popular)
  • A-şi lua numele (învechit) naştere (popular şi familiar)
  • A-şi lua o grijă de pe cap (popular şi familiar)
  • A-şi lua ochii de la sau de pe ceva (popular şi familiar); (figurat)
  • A-şi lua pălăria din sau de pe cap
  • A-şi lua poalele-n brâu (regional)
  • A-şi lua rămas-bun, ziua bună etc. (popular şi familiar)
  • A-şi lua rândul (popular)
  • A-şi lua tălpăşiţa sau catrafusele
  • A-şi lua timp (popular)
  • A-şi lua traista şi ciubucul (regional)
  • A-şi lua zborul
  • Ia-l de unde nu-i (popular şi familiar)
  • L-a luat dracul sau mama dracului, naiba (popular şi familiar)
  • Nu mă lua aşa (popular)
  • Parcă a luat în arendă vorba (popular); (figurat)


  • Ce inseamna expresia      ă in literatură

    "

    Aici desigur ca este vreme
    A-mi lua seama si a ma teme
    C-am inceput-o cu foi uscate"
    Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski

    " Am vazut... Si taina sfanta ce deplin ma cuprinsese
    Isi lua spre ceruri zborul parasindu-ma-ngrozit...
    Boltile lung vuvuira, facla-n maini mi se stinsese,"
    Ocnele poezie de Alexandru Macedonski

    Definiție din
    Dicționarul limbii romîne literare contemporane
    LUÁ, iau, verb

    I. tranzitiv

    I.

    1. A prinde un obiect (în mînă) spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. Băiatul luă frigarea din mîna suroru-sei. ISPIRESCU, L. 340. Moșneagul... își ia toiagul bătrînețelor în mînă. CREANGĂ, P. 80. Sameni a fi știind de unde să iei lucrul și unde să-l pui. id. ib. 152. De cînd in ai semănat, Boala-n oase mi-ai băgat; Ia, zău, coasa și-l cosește, De boală mă mîntuiește! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 457.
           • Expresia: A lua armele vezi armă. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) obiectul unei discuții. Fetele atunci au luat altă vorbă. CREANGĂ, P. 209.
           • (Urmat de determinări care arată locul unde se află sau unde se așază obiectul, instrumentul cu care se apucă etc.) I se făcu milă de biata păsărică... o luă de jos și o băgă în sîn. ISPIRESCU, U.

    12. [Fata] își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie. CREANGĂ, P. 290. El alergă după ea, o prinse și, luînd-o în coarne, o aruncă în leagănul de mătasă ce purta în spinare. ȘEZ. I 162. Dacă văzui și văzui, Îmi luai coasa din cui. ALECSANDRI, P. P. 259.
           • Expresia: A-și lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua (cuiva) vorba din gură vezi gură. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a se pregăti să tragă (cu arma). A lua (pe cineva) la ochi vezi ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. Intră înlăuntru și nici nu-și luă pălăria de pe cap. RETEGANUL, P. I

    9. A lua pasărea din zbor = a împușca pasărea în zbor; a fi foarte bun ochitor.
    ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», arătînd partea de care se apucă) A apuca (pe cineva sau ceva) cu mîna. Îl lua de gît, se așeza pe genunchii lui și-l săruta. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Atunci știu împăratul că acești copii sînt copiii lui, îi luă de după grumazi și îi sărută fierbinte. RETEGANUL, P. II 39. Își ia boii de funie și pornește cu ei spre tîrg. CREANGĂ, P. 39.
           • Expresia: A lua taurul de coarne vezi taur. (Familiar) A lua purceaua de coadă = a se chercheli, a se îmbăta. A lua (pe cineva) în unghii vezi unghie. (reflexiv) A se lua de gît cu cineva vezi gît. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie, a se bate (unul cu altul). Tot beu pînă se-mbată Și apoi se ieu de cap. ȘEZ. I 211. A se lua (cu cineva) la trîntă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. Acești nelegiuiți... îl silea să se ía la trîntă cu dînșii. ISPIRESCU, U. 54. Poți să te iei de mînă (cu cineva) = ai aceleași apucături rele (ca cineva).
           • (Instrumentul acțiunii este altul decît mîna) Calul meu... mă luă cu dinții de pe la spate, de haine. ISPIRESCU, L. 303.
           • Expresia: A lua foc cu gura vezi foc. A-și lua inima în dinți vezi dinți.

    2. A mînca sau a bea, a înghiți. Luînd împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat. ISPIRESCU, L.

    2. Hai degrabă, Săftico, să luăm un ceai. ALECSANDRI, T. 88.
           • (Precizat prin «în gură») Bucatele le-au făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură. CREANGĂ, P. 292.
           • absolut Ne așezarăm la masă și începurăm a lua care de unde apucarăm. HOGAȘ, DR. II 31. Ajungă-te jalea mea, Mîndruțo, la cina ta; Cînd vei lua cu lingura, Să te doară inima. HODOȘ, P. P. 130. Măicuța masa mi-au pus, Iau o dată, două ori Și-am oftat de nouă ori. SEVASTOS, C. 176.
           • Expresia: A lua masa vezi masă. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. Vorbele dascălului Pandele păreau rostite în vînt, potrivite cu felul său de a fi cînd o lua la măsea. PAS, Z. I 225. A lua credință vezi credință. A lua aer vezi aer.

    3. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A îmbrăca, a pune pe sine. Își luă pe umeri un sumăieș. SADOVEANU, B. 31. Moș Nichifor... își ia cojocul între umere. CREANGĂ, P. 114. Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50.
           • Expresia: A lua hainele la purtare = a începe a purta în toate zilele hainele de sărbătoare. (Familiar) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici.

    II.

    1. A da la o parte, a înlătura, a îndepărta. Ia-mi frîul din cap și-l pune bine, și cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul. RETEGANUL, P. II

    12. Și-au luat mîna de la ochi. SBIERA, P. 96.
           • reflexiv pasiv figurat Dodată văz că mi se ia De pre simțiri neagra perdea. VĂCĂRESCU, P. 446.
           • Expresia: A-i lua (cuiva) apa de la moară vezi apă. A-și lua nădejdea (de la

    – rar despre

    – cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a-și pierde nădejdea, a nu mai spera să obțină ceva. De-a veni turturica mea înainte... ie-ți nădejdea despre mine. CREANGĂ, P. 273. De corăbieri ne-am luat nădejdea. TEODORESCU, P. P. 164. Ia-ți nădejdea de la mine, Că eu nu mai știu de tine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 338. A-și lua gîndul ( de la ceva sau cineva) vezi gînd. A-și lua seama sau (intranzitiv) a-și lua de seamă = a se răzgîndi. Vinovatul a fost el, căci după mărturisirea din parc nu și-a luat seama și nu s-a dezmeticit nici a doua zi. GALACTION, O. I 389. Se gîndea mereu să-și croiască drum pînă în grădină... Dar mereu își lua seama. REBREANU,

    I. 24. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a nu-și abate privirea de la ceva sau de la cineva, a nu se uita în altă parte. Eminescu îl privește lung, milos, nu-și poate lua ochii de la el. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Oaspeții nu-și mai luau ochii de la dînsa. ISPIRESCU, L, 39.
           • (Scopul înlăturării este de a scăpa pe cineva, de a-l elibera de ceva, de a-l liniști) Ia-l de pe capul meu. CREANGĂ, P. 66. Numai puiu cu vederea Mi-o luat toată durerea. ȘEZ. III 20.
           • Expresia: A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă. (În comparații) A-i lua cuiva (o suferință) cu mîna = a ajuta pe cineva care suferă, făcînd să-i treacă imediat suferința. Se șterse o dată [cu năframa] și îndată-i trecu osteneala, ca și cum ai fi luat-o cu mîna. BOTA, P. 98. Parcă-ți ia cu mîna aleanul de la inimă. ȘEZ. III 108. (reflexiv) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se zice cînd cineva a scăpat de o grijă chinuitoare.
    ♦ A face să nu mai fie în locul unde a fost, a scoate ceva din locul în care se află; a smulge, a desprinde. Copilul luă un bumb de argint de pe cămașă și-i zise babei: Na, mămucă! RETEGANUL, P. II 38. Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata. ISPIRESCU, L.

    5. Umbli după cai morți să le iei potcoavele. CREANGĂ, P. 194.
    ♦ reflexiv (Rar) A înceta de a mai exista, a dispărea. Iarna nu s-a mai luat. SADOVEANU, P. S. 12.

    2. A scoate ceva în cantitate limitată. Cînd a verb reflexiv:ut fata să puie mîna pe pahar și să ieie apă... apa din fîntînă într-o clipă a secat. CREANGĂ, P. 293. Ea luă o mînă de lacrimi din baie. EMINESCU, N. 28. Apă-n donițe lua Și-ndărăt că se uita. BIBICESCU, P. P. 264.
           • Expresia: A lua (cuiva) sînge = a lăsa cuiva sînge, vezi lăsa.

    3. A deposeda (pe cineva) de un lucru (fără intenția de a și-l însuși), a lipsi (pe cineva) de ceva, a priva de un bun, de un drept, de o favoare. I-a luat permisul de circulație. (figurat) În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt; îi luau luciul ca și cum cineva ar fi aruncat pumni de nisip peste o oglindă. DUMITRIU, P. forme

    15.
           • Expresia: A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura pe cineva de la un post de răspundere (în special de la comanda unei unități militare). A-i lua (cuiva) mințile vezi minte. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire. Un pat cu totul și cu totul de aur, împodobit cu pietre de rubin, smarand și diamant cît pumnul de mari, care străluceau de-ți lua ochii. POPESCU, B. III 70. Pe țol, toarnă o movilă de galbeni, cari străluceau la soare de-ți luau ochii. CREANGĂ, P. 69. A-i lua (cuiva) auzul vezi auz. A-i lua (cuiva) piuitul vezi piuit. A-i lua (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî, a ucide. O să-ți iau zilele Ca să-ți lași Copilele Și să-ți faci Nepoatele Să-ți plîngă păcatele. TEODORESCU, P. P. 598. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. Am descoperit cabina aceea în care cu o săptămînă înainte o femeie își luase zilele. C. PETRESCU, S.

    5.
    ♦ (În superstiții; complementul indică o parte a corpului) A face să paralizeze, să damblagească; a poci. Ielele i-au luat gura și picioarele. CREANGĂ, P.

    15. verb reflexiv:o verb reflexiv:ajă știe... Ori verb reflexiv:o mînă-ți ia, ori glasul. CONTEMPORANUL, III 887.

    III.

    1. A-și însuși ceea ce se cuvine, a pune stăpînire pe ceva; prin extensie a primi, a căpăta. Luînd de zestre niște mere de aur... le răsădise. ISPIRESCU, U. 59. Mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi. CREANGĂ, P. 49. Mergi să-ți iei dreapta răsplată. ALECSANDRI, P. I 198. Veseli acum așteptăm Drept osteneală ospăț să luăm. TEODORESCU, P. P. 140.
           • (Complementul e un abstract) D-acolo au luat cărturarii vorba. ISPIRESCU, U. 84.

    2. A(-și) face rost de ceva, a(-și) procura ceva; a găsi (pe cineva sau ceva). De unde era să le iei... toate aceste, să fi fost în locul lui Robinson? DRĂGHICI, R. 45. Cinstite vornice de casă... Cînd te vom căuta Să n-avem de unde te lua! TEODORESCU, P. P. 180. (absolut) A început a cotrobăi prin chilna căruței, să găsească niște frînghie, dar de unde să iei, dacă n-ai pus? CREANGĂ, P. 125.
           • Expresia: Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se zice despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte, unde se știa că poate fi găsit. (Familiar) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți putea aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva.
    ♦ A se împovăra (cu ceva neplăcut). Cîte păsărele zboară Toate zic: Bade, te-nsoară! Numai biata rîndunea Ea din gură-așa zicea: Bade, nu-ți lua belea! ȘEZ. I 103. Ce să-mi iau pe cap necaz? SEVASTOS, C. 119.

    3. A cumpăra. Gătită... cu flori de cutie, luate din Tîrgu-Jiu. MACEDONSKI, O. III 137. Fetei moșului nu-i lua nimic, pentru că nu verb reflexiv:ea baba să lese pe moșneag să-i cumpere și ei cîte ceva. SBIERA, P. 211. A plecat... mergînd iar marfă să ia Din alte țări depărtate. PANN, P. vezi II 59.
           • figurat Dracul negru te-o știut Că ai gură de vîndut, Că și eu mi-aș fi luat Pe verb reflexiv:eo zi de secerat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 368.

    4. A încasa o sumă de bani.
    ♦ A sechestra, a popri, a confisca. Boii-n rît și eu la mîndra, Vin jurații să-mi ia țundra. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 370.
           • Expresia: A-i lua (cuiva) și cămașa de pe el vezi cămașă. A-i lua (cuiva) și cenușa din vatră vezi cenușă.

    5. A-și însuși un lucru străin; a fura. Vi-l pot lua și cu puterea, dar nu voi. RETEGANUL, P. I

    15. [Hoțul] luase ce luase, dară tot mai rămăsese. ISPIRESCU, L. 74.
           • (Urmat de un partitiv) Mai rar om care să poată lua dintr-însele. CREANGĂ, P. 211.
           • absolut Trage podul, măi podar, Să trec la ăl cîrciumar... Că e putred de bogat Și să-i iau nu e păcat. TEODORESCU, P. P. 293.
           • Expresia: A lua (ceva) cu japca (sau cu hapca) vezi japcă, hapcă. A lua (cuiva) pîinea de la gură vezi pîine.

    6. A cuceri (cu asalt), a cuprinde (o țară, o cetate); a ocupa. Căpitanul Fărcășanul luă Nicopolea. ISPIRESCU, M. vezi 32.
    ♦ (Urmat de determinări modale) A ataca (pe dușman). Trecu Dunărea... spre a lua pe Mihai de pe la spate. ISPIRESCU, M. vezi 21. De la spate să-i luăm, Să-i batem, să-i ciopățim, țeara să o izbăvim. TEODORESCU, P. P. 479.
    ♦ (Urmat de determinări arătînd instrumentul) A sări asupra cuiva pentru a-l bate, a-l lovi, a-l goni. Dar păcatul l-ai vedea Cînd te-o lua cu palița Și te-o trece ulița. BIBICESCU, P. P. 194. Fugi, cucule, de-acole, Că te-oi lua C-o nuie. SEVASTOS, C. 25.

    7. A angaja (o persoană), a folosi (un obiect) pentru un timp determinat, contra plată. vezi închiria. A lua trenul, vaporul, tramvaiul. ▭ De ce te scumpești... și nu-ți iei o slugă verb reflexiv:ednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 2O1. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. Ia-ți, bădiță, cal cu plată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 105.
           • (Urmat de un complement care arată destinația) Să mă iei la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 209.
           • reflexiv pasiv Acei 1000 pușcași se luau din tot locul unde tăbăra armia. BĂLCESCU, O. II 67.
           • Expresia: (Reflectînd relațiile de exploatare din trecut) A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) în serviciu fără salariu, în schimbul promisiunii de a-l căpătui. Se găsea acuma luat pe procopseală de frate-său. CARAGIALE, N. S. 94.
    ♦ (Mai ales determinat prin «la joc», «la dans») A invita pe cineva să joace, să danseze împreună. Ar fi luat-o și alții la joc, dar le era frică de Simion. DUMITRIU, P. forme 56. Mergi la joc, nu te ia nime. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 448.
    ♦ A primi pe cineva la sine, a contracta o legătură de rudenie cu cineva. Era copilul acela pe care-l luasem de pe ulițe. RETEGANUL, P. V 83. Mulți trăgeau nădejdea să-l ieie de ginere. CREANGĂ, P. 142.
           • Expresia: A lua de suflet vezi suflet.
    ♦ A se căsători (cu cineva). Fă cunoștință cu fata: n-o lua numai pe auzite. NEGRUZZI, S. I 251.
           • reflexiv reciproc. Uite ce, noi tot sîntem singuri, și unul și altul... N-ar fi bine să ne luăm amîndoi.? DUNĂREANU, CH. 78. Cînd cu baba m-am luat Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108.

    8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). A-și lua un angajament. ▭ Luai grija casei mele. TEODORESCU, P. P. 271.
           • Expresia: A lua atitudine vezi atitudine. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei acțiuni (militare); a prelua o comandă. A lua în considerație vezi considerație. A lua ceva asupra sa vezi asupra. A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumîndu-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva, a se considera ca avînd anumite obligații. A lua apărarea cuiva vezi apărare. (reflexiv, de obicei reciproc) A se lua la sfadă (sau la ceartă, la luptă) = a porni cearta, lupta. Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. Și te iei cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 446. A se lua la întrecere vezi întrecere. (Învechit) A se lua la prinsoare = a se prinde rămășag. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe. ISPIRESCU, L. 39.

    9. (Rar) A dobîndi ceva (în urma unei solicitări, cereri, stăruințe); a obține. Lăpușneanu... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. Veverița cinste mare De la leu a dobîndit. Ș-a luat făgăduință Că, din dările ce vin, Îi va da... Un car de alune. DONICI, forme 42.
    ♦ A accepta. [Împărăteasa] s-a înduplecat a lua cererea împăratului și mîine le este nunta. ISPIRESCU, L. 110.

    10. (Cu privire la boli contagioase) A contracta. Să nu zici astăzi sau mîne C-ai luat boală de la mine. BIBICESCU, P. P. 39.
           • reflexiv pasiv Scarlatina se ia. ▭ Dar nu se ia?

    – De loc, n-ai nici o grijă. CARAGIALE, substantiv neutru 18.
    ♦ reflexiv (Despre vopsele) A se dezlipi, a se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). S-a luat pe haină vopseaua de pe ușă.

    11. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. Cît ia butoiul acesta?
           • figurat S-a arat... Cît îți luau vederile. TEODORESCU, P. P. 154.
           • Expresia: A striga (sau a țipa, a se văita etc.) cît îl ia gura vezi gură.

    12. (În locuțiuni verbale) A lua (cuiva) măsura (sau măsuri) = a fixa, prin măsurători exacte, dimensiunile necesare pentru a confecționa ceva. Croitorul mi-a luat măsuri pentru haină. ▭ A lua cu împrumut = a împrumuta. A lua cu chirie = a închiria. Dragostea nu e moșie, ca să mi-o iei cu chirie. ȘEZ. I 112. A lua în arendă = a arenda. A lua în parte vezi parte. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. Romînii, luînd pildă de la domnul lor, nesocotiră osteneala. ISPIRESCU, M. vezi 24. A lua obiceiul, năravul = a se obișnui să... Luase obicei... a-și coase mînicile contășului. CREANGĂ, A. 103. Am luat năravul tău. HODOȘ, P. P. 151. A(-și) lua îndrăzneala = a îndrăzni. A-și lua libertatea vezi libertate. A-și lua aere vezi aer. A lua loc = a se așeza (I

    1) (pe un scaun, pe o bancă). Ia loc, te rog. C. PETRESCU, Î. I

    13. Abia luă loc pe bancă, și duba porni. SAHIA, N. 84. A lua (pasaje sau idei) dintr-un, autor = a reproduce, într-o scriere sau într-o expunere proprie, idei extrase din alt autor (indicînd sursa sau însușindu-ți pasajul în mod fraudulos). A lua ființă = a se înființa. Statul de democrație populară ca formă a dictaturii proletariatului a luat ființă în urma transformărilor revoluționare din țara noastră, pe baza sfărîmării vechiului stat burghezo- moșieresc. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 97. A lua cuvîntul (sau, învechit, cuvînt) = a vorbi (în special în public). La o întrunire publică... în ajunul alegerilor, Piscupescu a luat cuvîntul. VLAHUȚĂ, O. A. 222. Atunci Petre ia cuvînt: Așa-i rîndul pe pămînt. ALECSANDRI, P. II 107. A lua sfîrșit = a se termina. A lua lecții vezi lecție (1). A lua înfățișarea, aspectul etc. = a părea, a da impresia de... Dascălul acesta, lua în ochii mei un chip măreț. NEGRUZZI, S. I

    6. A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. Strămoșescul său palat luă o nouă formă. NEGRUZZI, S. I 72. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua cunoștință (de ceva) vezi cunoștință. A lua notă vezi notă. A lua note vezi notă. A lua aminte vezi aminte. A lua seama vezi seamă. (Mai ales în limbajul școlarilor) A lua o notă bună (sau rea) = a căpăta o notă (bună sau rea). (Mai ales despre ambarcații) A lua apă = a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. Partea mai de jos a corăbiei... începusă a lua apă. DRĂGHICI, R.

    10. A lua foc = a se aprinde. Casa a luat foc. (Învechit) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare etc.). De cînd s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare de la dînsa. DACIA literar I 281. (intranzitiv, despre o femeie) A lua în pîntece = a rămîne însărcinată. Nu trecu mult după asta, și împărăteasa simți că a fost luat în pîntece. ISPIRESCU, L. 245. IV. A duce cu sine. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie! Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți înapoi! COȘBUC, P. I 91. Șezi aici, pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. Merge mirele cu nuntașii să ia mireasa. ȘEZ. I 33.
           • figurat Eu mă duc, mîndră, la Blaj, Și-ți iau și doruțul tău, Dar nu ți-l voi ținea rău. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 112. Primăvara-i mama noastră Că-i și caldă și geroasă, Ia omătul de pe coastă. ȘEZ. II 199.
           • Expresia: A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el sau ce să lase în urmă. A-și lua tălpășița (sau catrafusele) = a părăsi repede un loc în care prezența sa nu este dorită; a o șterge. Hai, gata ești? Ia-ți tălpășița! CREANGĂ, P. 147. Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut pentru satisfacerea serviciului militar. A lua (pe cineva) pe sus = a duce (pe cineva) cu sine fără voie, cu forța. A lua (pe cineva) moartea = a muri. Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cînd nu te temi. A lua (pe cineva) dumnezeu (sau, peiorativ, dracul, naiba) = a muri. Apoi, dacă i-ar fi luat dumnezeu, ce mi-ar fi? D-apoi așa? CREANGĂ, P. 31. (În imprecații) Ba nu vin, taică. Și nici dumneata să nu-l ajuți, să-l ia dracul mai bine. DUMITRIU, N. 202. Harnică-i nevastă-mea, Harnică, dracu s-o ia! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 45. Naiba să te ia, crîșmar! id. ib. 388. A-l lua (pe cineva) dracul (sau mama dracului, toți dracii, naiba), se spune cînd cineva este într-o situație critică, la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare, a unei senzații prea puternice etc.). Eram mînios de mă luau toți dracii. CONTEMPORANUL, III 825.
    ♦ (Despre vehicule) A transporta pe cineva. M-a luat un camion pînă la destinație.
    ♦ A aduce una sau mai multe persoane în jurul său cu rolul de însoțitori. Împăratul și împărăteasa... luînd cu dînșii verb reflexiv:o cîțiva boieri mari, ostași și slujitori... s-au dus la unchiaș acasă. ISPIRESCU, L.

    1. Harap-Alb, luîndu-și oamenii săi, încalecă și el. CREANGĂ, P. 274.
    ♦ (Despre forțe ale naturii) A ridica ceva din locul în care se găsește și a duce cu sine. Vede o undă mare apropiindu-se de el și luîndu-l ca pe o peană. RETEGANUL, P. III

    5. [Cucul] căzu... ca și cînd vijelia l-ar fi luat și l-ar fi aruncat acolo. ISPIRESCU, U.

    12. vezi A trata pe cineva într-un anumit fel. Boieriul, luîndu-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum. CREANGĂ, A. 167.
           • Expresia: A lua (pe cineva sau a o lua) cu binele (sau cu binișorul, cu frumosul, cu încetișorul etc.) = a se arăta blajin (față de cineva), a trata (pe cineva) cu menajamente. Și de m-ar fi izgonit... tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei, ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70. Pe dumneavoastră vă rugăm Să ne luați încet, încetișor. TEODORESCU, P. P. 177. A lua (pe cineva) cu răul = a trata (pe cineva) cu asprime, a se purta (cu cineva) rău. A lua pe cineva cu măgulele (sau, reflexiv, a se lua pe lîngă cineva cu binele) = a măguli, a linguși pe cineva pentru a-i cîștiga bunăvoința. Începu s-o lingușească... și să se ia cu binele pe lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 47. Calul îi iese înainte... și o ia cu măgulele. CREANGĂ, P. 273. A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în rîs, în zeflemea, peste picior, la vale, în balon etc.) = a rîde de cineva sau de ceva, a-l ironiza, a-și bate joc. Ceilalți rîdeau, luîndu-l peste picior. CAMILAR, N. I 31. Pe urmă, băieții nu l-au mai luat în rîs. PAS, Z. I 71. Autorul ia la vale unele idei ce ne sînt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. GHEREA, ST. Hristos II 57. A lua (pe cineva) la (sau în) tărbacă vezi tărbacă. A lua (pe cineva) cu huideo vezi huideo. A lua (pe cineva) cu amenințări = a-l amenința. A lua (pe cineva) la rost (sau la socoteală, la trei parale, la trei (păzește), la refec, în răspăr, din (sau de) scurt, repede) = a fi aspru cu cineva, a cere cuiva socoteală de faptele sale, a-l sili să se justifice; a-i face mustrări. Surorile erau gîlcevitoare și-i numărau gologanii... și-l luau de scurt cînd îl cinsteau oamenii la cîrciumă. PAS, Z. I 225. despre Iordan Hagi Iordan se credea în drept să-l ia la rost fiindcă înstrăinează acțiuni fără nici o socoteală. C. PETRESCU, A. 399. A lua (pe cineva) pe (sau de) departe = a începe cu cineva o discuție prin ocoluri, prin aluzii îndepărtate, cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. A lua (pe cineva) cu nepusă masă = a surprinde (pe cineva) nepregătit. A lua (pe cineva) de sus vezi sus. Nu mă lua așa = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A lua (pe cineva) la sigur vezi sigur.
    ♦ A judeca un lucru într-un anumit fel, a avea un fel anumit de a privi lucrurile. Nu le mai lua toate în tragic. ▭ Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. forme 57.
           • Expresia: A o lua de bună (sau de bani buni) = a considera că este așa cum se spune, cum pare. A lua (ceva) de nimic (sau de nimic lucru) = a socoti că ceva nu are destulă însemnătate, a nu lua în serios. Apoi de nimic lucru iei tu că am pierdut inelul? ISPIRESCU, L. 107. Dumneta mă mustrezi că am luat de nimica tulburarea dumitale la scrisoarea pîrîtoare ce au trimis domnul Hufeland. KOGĂLNICEANU, S. 122. A lua (ceva) în (sau, regional, a) nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun sau rău, a vedea cu ochi buni sau răi. (absolut) Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi. ISPIRESCU, U.

    2. A lua (ceva) în glumă vezi glumă. A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda (cu altcineva sau cu altceva). Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei. NEGRUZZI, S. I 25. Nimenea nu-l cunoștea, Tot de mocan Îl lua, Tot cioban Îl socotea. TEODORESCU, P. P. 476. A lua lucrurile (așa) cum sînt = a se împăca cu situația, a fi realist. VI. A începe, a apuca, a porni să... De vedea și iar vedea, Se gîndea, se socotea Ce să facă, cum s-o ia. TEODORESCU, P. P. 688.
           • (Urmat de un supin sau de un infinitiv) Și ai luat a te da cu capul de vatră. SEVASTOS, N. 130. Și mă ia la cercetat. ȘEZ. III 61. Ciocoiul își face plată Și mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. ALECSANDRI, P. P. 259.
           • figurat A luat-o-n spovedit. HODOȘ, P. P. 177.
           • reflexiv S-au luat ei iarăși la cercat drumul. SBIERA, P. 68. Cu oștile s-a luat la vînat. SEVASTOS, N. 105.
           • (Popular, legat prin conjuncție «și» de verbe la moduri personale) S-au luat și s-au suit pe un copaci de frica fierelor. SBIERA, P. 34. Se ia și se întoarnă singură acasă. CREANGĂ, P. 225. Dar Gruia de bucurat Se lua și-o săruta. BIBICESCU, P. P. 311.
    ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde, a învălui (pe cineva). M-a luat groaza cînd am trecut pe lîngă lan și l-am văzut cîtu-i de mare. CREANGĂ, P. 157. Pe bieții cîntăreți îi luase gîndurile. ȘEZ. II 67. Mereu mă iau la fiori, Din tălpi pînă-n susuori, Într-un ceas de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 91.
           • impersonal Te ia cu frig fără să verb reflexiv:ei și întorci capul. BASSARABESCU, vezi 29. Bătrînul a ieșit din pătură și-i e cald și îl ia cu fiori. DELAVRANCEA, H. T. 36.
           • (În imprecații) Lua-te-ar boalele! lua-te-ar ciuma! iar te-ai îmbătat? DUNĂREANU, CH. 73.
           • Expresia: A-l lua (pe cineva) ceva înainte = a fi cuprins, copleșit de... Le-a trece lor zburdăciunea cînd or fi mai mari și i-or lua grijile înainte. CREANGĂ, A. 38. (Cu inversarea construcției) A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva, (sau de ceva), a ști de frică. (reflexiv) A se lua de gînduri = a se îngrijora. A început a se cam lua și el de gînduri de năzdrăvăniile lui. CREANGĂ, P. 323. VII.

    1. (Construit de obicei cu pronumele «o», cu valoare neutră) A pleca, a porni, a purcede. O lua încet de-a lungul cheiului, cu spinarea încovoiată, cu genunchii îndoiți. BART, S. M. 60. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, P. 104. Se hotărî și el a se duce acasă... și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212.
           • Expresia: A o lua din loc = a porni la drum, a pleca repede; figurat a se repezi (cu fapta, cu vorba). Haide, ia-o din loc! îi spuse. PAS, Z. IV 257. Ai luat-o prea din loc și nu trebuie așa, că tu ai sînge iute. STĂNOIU, C.

    I. 180. (Regional) A o lua în porneală = a porni la păscut. Cerbul... o luă în porneală și nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi. CREANGĂ, P. 224. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). Hai, Oarță! Ia-o înainte. Oarță plecă. C. PETRESCU, R. DR. 50. Dolfa... Înainte c-o lua Și pe Costea că-l ducea. TEODORESCU, P. P. 511. A o lua înainte (cu ceva) = a da semnalul, a începe. Bocăneț o luă înainte cu rîsul și rîseră și ceilalți. C. PETRESCU, Î. II

    12. A i-o lua (cuiva) (rar a-l lua pe cineva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva), a sosi sau a face ceva înaintea altuia. Cît pe ce, cît pe ce să nu-l ieie carul înainte. CREANGĂ, P. 41. A-l lua pe cineva gura pe dinainte vezi gură. A o lua la picior = a pleca repede. O luă la picior chinuit de arșița crîncenă a gîtlejului. DUMITRIU, N. 232. O luară iute la picior. ISPIRESCU, L. 25. O luai la picior pîn crîng. GORJAN, H. I 107. A o lua la sănătoasa vezi sănătos. A o lua razna vezi razna. A-și lua zborul = a porni în zbor, a zbura; figurat a se depărta foarte repede, a fugi. Murgu-și lua zborul în liniște deplină Prin codrii fără drumuri și fără de lumină. ALECSANDRI, O. 207. A lua (pe cineva) la (rar în) goană vezi goană. A lua fuga (sau a o lua la fugă, la goană sau, mai rar, într-o fugă; reflexiv a se lua la fugă) = a porni în fugă, în goană. La repezeală își puse o broboadă pe cap și o luă la goană pe cheu după vapor. BART, E. 234. Luntrașul... o ia tot într-o fugă din casă. RETEGANUL, P. IV 75. Se luă la fugă după dînșii. SBIERA, P. 269. (Despre animale de tracțiune) A lua vînt = a porni razna, scăpînd de sub controlul conducătorului. (reflexiv) A se lua în goană cu cineva = a se lua la întrecere din fugă cu cineva. Avea... o fată slujitoare care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni (și a merge) în urma cuiva (sau a ceva), a se ține de... Petrache... năvăli în crîșmă. Părintele Ștefan se luă după el. SADOVEANU, la TDRG. Cum îl vede trecînd, se ia după el și-l apucă de haină. BASSARABESCU, vezi 47. Se ia după moșneag și cît colea mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82; b) a porni împreună cu cineva, însoțindu-l la drum; a se alătura cuiva, a se întovărăși cu cineva. Flămînzilă... se ia după Harap-Alb și pornesc tustrei înainte. CREANGĂ, P. 241; c) a fugi după cineva (pentru a-l ajunge, a-l goni, a-l prinde); a urmări, a alunga, a fugări. După vînător se luase un alt porc și mai năprasnic. ISPIRESCU, L. 140. Cînele începe a alerga prin pădure și se ia după un ied sălbatec. NEGRUZZI, S. I 59; d) a porni undeva, orientîndu-se după cineva sau după ceva; figurat a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva, a se conforma, a asculta de..., a ține seamă de... A se lua după aparențe. A se lua după gustul cuiva. ▭ Voi, fetele, niciodată să nu vorbiți singure noaptea cu flăcăii, nici să vă luați după dînșii, că iată ce pățiți. SBIERA, P. 314. O povățui să se ia după drumul robilor. ISPIRESCU, L. 58. Moșneagul... se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. A se lua cu cineva = a) a pleca la drum împreună (sau în același timp) cu cineva. Gerilă atunci Se ia cu Harap-Alb și pornesc împreună. CREANGĂ, O. A. 247. Domnul oștile lăsa, Cu ciobanul se lua. ALECSANDRI, P. P. 208; b) a se întovărăși cu cineva, a se înhăita. S-a luat cu niște derbedei. C. PETRESCU, C. vezi 228. Așa pățești dacă te iei cu niște bicisnici. CREANGĂ, P. 252. Spune-mi cu cine te iei (variantă: te aduni), ca să-ți spun cine ești. A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece verb reflexiv:emea cu cineva sau cu ceva și a uita de o grijă, de o preocupare (supărătoare). La răzbel, că acolo, dacă nu mori, poate să te mai iei și mai uiți. POPA, vezi 339. Toate ca toate, dar urîtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea, se lua cu treaba și uita de urît. CREANGĂ, P. 140. Ziua ca ziua... mă mai ieu cu caprele, dar noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine. ALECSANDRI, T. 616. Eu m-am luat cu alți mușterii, iar voi atunce ați fugit. ȘEZ. II 117. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitînd de treburi; a se întinde la vorbă.
    ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare, a apuca sau a merge pe un anumit drum. Bricul Mircea... ieșind în larg, va lua drumul spre Kersonez. BART, S. M.

    13. Luarăm o cale ce nu era a Brașovului, vizitiul nostru ne spuse... că am luat drumul Giurgiului. BOLINTINEANU, O. 263.
           • intranzitiv (Învechit) O caleașcă... făcînd la stînga, luă la deal. NEGRUZZI, S. I 16.
    ♦ (Despre căi de comunicație și despre ape curgătoare) A-și schimba direcția, a coti spre... Drumul o ia la dreapta.

    2. (În anumite construcții) A merge, a străbate, a parcurge. O, calul meu! Tu, fala mea... Cum iei pămîntul în galop. COȘBUC, P. I 112. Luînd de-a lung pămîntul, merg spre împărăție. CREANGĂ, P. 236. Și-și ia drumul d-a lungul, Țările cu de-amănuntul. BIBICESCU, P. P. 133.
           • Expresia: A(-și) lua cîmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mînie); a ajunge la desperare, a-și lua lumea în cap. Lucrau numai calfele, fără flăcăul care își luase cîmpii. PAS, Z. I 160. Of! saracan de mine! Că-mi vine să țip și să ieu cîmpii! Mult oi să mai stau în drum? ALECSANDRI, T. I 113. A(-și) lua lumea în cap vezi cap.

    – Forme gramaticale: prezent industrie iau (regional ieu), iei (regional iai), ia, luăm, luați, iau (regional ieu); prezent conjuncție persoană 3: să ia (regional să iaie (NEGRUZZI, S. I 232) și să ieie).