Ce înseamnă în sintagma sfânta troiță?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în sintagma sfânta troiță": numele popular al sărbătorii sfintei treimi, care are loc la 50 de zile după paști

" acest amar de-a pururea destin,
aceasta veche troita de piatra
pe care-o spurca fiece strain..."
Treizeci de-arginti poezie de Dumitru Matcovschi

" In Marea Vie a Lumii
O troita fara torta
Lasata balta de Dumnezeu"
Romania poezie de Ion Milos

TRÓIȚĂ, troițe, substantiv feminin

1. Cruce mare de lemn sau de piatră, de obicei cu un mic acoperiș, uneori împodobită cu picturi și cu inscripții, așezată la răspîntii sau pe lîngă fîntîni. La o răspîntie era o troiță, sub o pălărie de șindrilă veche. GALACTION, O. I 60. Cum trecură podul de lemn, Stoica oprește la fîntîna cu șipot, acoperită de o troiță de stejar. CAMIL PETRESCU, O. I 324.
♦ Icoană formată din trei părți, dintre care două sînt prinse cu balamale, de cea din mijloc ca niște obloane. vezi triptic. În părete o mică candelă lumina o vechie troiță de lemn. ODOBESCU, S. I 66.

2. Grup de trei oameni sau de trei lucruri; treime. Nu trece tocmai mult și vine verb reflexiv:emea de însurat și feciorului celui mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. CREANGĂ, P.

8.

– Accentuat și: troíță.