eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă în sintagmele titlu de proprietate?

Care e înțelesul expresiei în sintagmele titlu de proprietate?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în sintagmele titlu de proprietate":
document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" In cripta, Flori de s`nge... Si nu-i zor nicidecum
Ca titlul cu povestea sa aib-acela=i drum.
Amagitor de g`nduri, un motto mistic pune,"
Slavit e versul poezie de Alexandru Vlahuta

" O epigrama inedita; figura unui tip ridicol,
Pe care nu-l cunoastem inca; un titlu mare de articol,
Asupra unei chestii care va fi de actualitate,"
Calimara poezie de George Topirceanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TÍTLU, titluri substantiv neutru

1. Calificare căpătată de cineva, în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate. Grigore avea atunci douăzeci și patru de ani... Își luase licența în drept la București, nu ca să practice, ci să aibă un titlu. REBREANU, R. I 50.
       • Titlu academic vezi academic. Titlu de glorie = merit, renume, glorie, fală. Alecsandri mai are un titlu de glorie, pe care se cade să i-l subliniem... ca folclorist. SADOVEANU, E. 61.
♦ (În orînduirea feudală și capitalistă) Demnitate (uneori și funcție) bazată pe privilegii și conferind posesorului anumite drepturi; denumirea rangului corespunzînd unei astfel de demnități. Titlul lui de nobleță este talentul, nu rangul de boierie cu care l-a miluit domnia. SADOVEANU, E. 70. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate. MACEDONSKI, O. I 168. N-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe, d-a fi osebiți de legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II

14. O, voi, care un titlu ș-un nume pizmuiți. ALEXANDRESCU, M. 89.

2. Cuvînt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicînd rezumativ cuprinsul acesteia. Titlul era scris și latinește. EMINESCU, N. 45. Cartea... ce tu ai compus sub titlul de «Manualul vînătorului». ODOBESCU, S. III

9.
       • Locuţiune adverbiala Cu titlu de... = cu caracter de..., ca...

3. Capitol sau subdiviziune în textul unei legi, al unui regulament etc. (de obicei purtînd un număr de ordine). Codul Penal, Cartea II, Titlul

III.

4. (În expresie) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Toți fugim cu titluri de proprietate, cu acțiuni, cu bijuterii. DUMITRIU, B. forme 88.

5. figurat Bază legală, drept. Oricît de modeste ar fi titlurile mele la bunăvoința unui public atît de distins. MACEDONSKI, O. IV

3.

6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru.

– Variantă: (învechit) títulă, titule (NEGRUZZI, S. I 273, BUDAI-DELEANU, Ț. 91), substantiv feminin