Ce înseamnă lavrintie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "lavrintie": avrintie 17 b iv 102; avrintie sur ii

LAVRENTIE, latina Laurentius, nume amintind cetatea Laurentum; după Diehl < laurus + entius supranume pentru atleți ca și Viencentius (ROn)

I.

1. Laorentie eg., 1816 (AD VIII 212).

2. cu afer.: Avrentie (Has);

– 1825 (Cep); Arentie (17 B IV 72).

3. Lavrantie (Mar 94);

4. Lavrintie = Avrintie (17 B IV 102); Avrintie (Sur II).

5. Cum et.: Arvintie, 1679 (Sd XI 279) și Arvinte, frecv., ca Terinte < Terentie

6. Livrintul t. (Mus).

7. în legătură cu acesta după vezi Bogrea (An C I): Nevrintul, pădure în Banat, și Nevrinți s.

8. Iar, după Hasdeu (Has) Avrig substantiv, prin filiera < Avric< rus-ucr. Лаврик < Lavrentie. de fapt din Лаврo = Laurus (Grinc).

II. Cu p în loc de o, contaminat prob. cu Panti, Penti:

1. Arpenti, mold, act.; -e pîrgar de Neamț (Sd VII 374); -e, ginere lui Ponici (Sur III).

2. Arpintie post. mold., 1610 (Sd V 11);

– Prăjescul (17 A I 315); Arpindiu, Sandul (Bîr II 377).

3. Arpanti în secolul XVI (Băl I). III Din forma latină, direct, conform Laurentius comes de Longo Campo la 1300, probabil sas de origine.

1. Laurențiu (Dm).

2. Laurenti staroste, 1746 (Sd V 414).

III. Din limba maghiară Lörincz:

1. Leurint, ungur din Hîrlău (BA ung 12).

2. Leurinț (Ștef); Leorinț substantiv ard.; Lerinț, pîrgar Baia (16 A III 310).

3. Liurinț vieru (Sur II); Liorinți (16 B III 247).

4. Lorinț (16 B I 85; Mar); -diac ard. discipolul lui Coresi;

– Jipa, post., 1633 (HI X 264); Lorinț și Marcu, fiii Lorei forme și ai lui Curalici (17 B IV 291, 352); Lorințe, fiul popei Cîrstian (ib). Aproape toate formele (IV 1-3) acoperă originea etnică străină.