eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv adesea în construcție cu verbele «a rămîne», «a fi» de pomină?

Care e locuțiune adjectiv adesea în construcție cu verbele «a rămîne», «a fi» de pomină?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv adesea în construcție cu verbele «a rămîne», «a fi» de pomină":
neuitat mai ales prin manifestări negative; vestit, renumit; prin extensie strașnic, grozav






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" m-a lasat de rasul satului,
de pomina olatului.
Am crescut ca maracinii,"
Timofei Buzarupta poezie de Nicolai Costenco

" Vremelnicia cu nadejdi imbata.
Din vechi s-a dus pomina de codreni,
Cu spuma laptelui sub cusme moi,"
La razasie poezie de Nicolai Costenco
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PÓMINĂ substantiv feminin Amintire păstrată în conștiința oamenilor despre lucruri deosebite, remarcabile; prin extensie veste, faimă care se răspîndește despre asemenea lucruri. Era foarte iubitor de aur împăratul acela și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, A. 214. Zi să treacă plugul pe-al meu copil din fașă Ca să-ți rămîie-n lume pomină ucigașă. ALECSANDRI, O. 261.
       • locuțiune adjectiv (Adesea în construcție cu verbele «a rămîne», «a fi») De pomină = neuitat (mai ales prin manifestări negative); vestit, renumit; prin extensie strașnic, grozav. A venit septembrie cel de pomină, 1939, cînd satele s-au umplut de ordine [de mobilizare]. CAMILAR, N. I 22. După ce goliră o sticlă, se trîntiră in cele două paturi și adormiră un somn de pomină. STĂNOIU, C.

I. 92. Aș face ceva să rămînă de pomină. CARAGIALE, O. III 65.
       • Expresia: A(i) se duce (sau a-i merge) cuiva pomina = a se răspîndi vestea în lume despre cineva sau ceva care atrage atenția, care este neobișnuit, extraordinar, nemaivăzut. Chema lăutarii, îi învăța cîntecele lui, îi punea să i le cînte, cînd avea chef, și-i îndemna să le cînte și altora, ca să i se ducă pomina. STANCU, despre 38. Nădăjduiesc să ne revedem... să-i tragem un chef... să-i meargă pomina. CARAGIALE, O. VII 98. Acasă c-o aducea Și cu ea se cununa, De se ducea pomina. TEODORESCU, P. P. 70. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de rîs, a se compromite. verb reflexiv:eți să ajungem de pomină în lume? VORNIC, P. 217.