eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv de bună-credință?

Care e locuțiune adjectiv de bună-credință?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de bună-credință":
sincer, cinstit, onest






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Exact acelasi lucru se petrece in arta.
Ce ageamiu trebuie sa fie spectatorul sau cititorul care nu stie sa caute ce se ascunde sub aparatul exterior al unei opere de arta si care casca gura cu buna-credinta in fata unui torent de afirmari fara o picatura de confirmare, confundand astfel maniera cu stilul!
"
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

" Mai intai, te felicit din tot sufletul ca pe un bun frate ca ai reusit, cu munca ta proprie, sa-ti statornicesti, in fine, o pozitie independenta, potrivita cu meritele si dorintele tale. Te mai felicit apoi ca-n fine ai divortai. Eu eram sigur ca asa o sa se ispraveasca dragostea. Trebuia odata onestul june ageamiu1 sa-si deschida ochii si sa vaza cat e de falsa batrana proxeneta sulemenita, canita si magiunita2 si sa se hotarasca odata a-i da un categoric adio-oriental, precum merita o asa paciaura lipsita de cea mai elementara omenie, si precum i s-a mai intamplat de atatea ori.
inteleg ca fara oarecare necaz nu se pot face astfel de divorturi: desteptarea din amagire ne da totdeuna cateva momente neplacute; buna-credinta inselata reclama o prompta razbunare - adica o tardiva reparatiune la paguba onestelor sentimente amagite. Daca insa lasam sa treaca primele momente ale necazului, atat de legitim de aminteri, vedem ca a pastra rancuna unei creaturi nedemne este a continua sa-i acordam si d-acu-ncolo, dupa dezamagire, o nemeritata consideratie. Sa pedepsim cu rusinea noastra nerusinarea altuia? Deloc! Asadar, mediteaza, spalandu-te de urmele necuratului contact, asupra lectiunii ce ai capatat, si, zambind, multumit ca n-ai platit si mai scump experienta, fereste-te pe viitor mai bine de alte pacaleli.
Si acum - destul despre murdare! - sa trecem la curate."
Catre mihail dragomirescu poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii române moderne
BUNĂ-CREDÍNȚĂ substantiv feminin Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate.
       • locuțiune adjectiv De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe]

– Din bună + credință.