Ce înseamnă locuțiune adjectiv de plîns?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de plîns": vrednic de milă, jalnic

" Intinsei o mina-amara
De plins mult…
Si, dirdiind,"
Dupa melci poezie de Ion Barbu

"
MOS CODRU:/ramine singur – capul ii cade greu pe mina si izbucneste in plins – de undeva, de dincolo de vale incep sa bata clopotele, incet prelung,”ca o vecernie domoala” – ridica usor capul reculegindu-se – se ridica sprijinindu-se de un ciomag – priveste dus, drept inainte – isi face o cruce tremurind/Glasul voia lui Dumnezeu
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

PLÎNS2, -Ă, plînși, -se, adjectiv

1. (Despre ochi, privire, față etc.; prin extensie despre persoane) Care a plîns, pe care se văd urme de lacrimi. Baba Rada... se trăgea de păr și avea priviri speriate și plînse. PAS, Z. I 193. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. Dar, după ce i-a spus cîteva vorbe tare fierbinți ca s-o incinte, a luat seama cît era ea de plînsă. CARAGIALE, substantiv neutru 278.

2. figurat Jalnic, trist, sfîșietor. Iată cîntecul.

– Poetul pentru ce-l mai scoate însă? Pentru cine e parfumul sau durerea lui cea plînsă? MACEDONSKI, O. I 129. Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă mult și lin, însoțită în calea visurilor ei de glasul cel plîns al fluierului. EMINESCU, N.

11.