eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv din popor?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adjectiv din popor?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv din popor":
care face parte din masa, din grosul poporului muncitor, al țărănimii





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Imi iei painea, — imi iei viata, si imi ceri sa nu te-omoare?
Esti bogat, dar din spinarea bietului popor nerod!
Vai! Ce-am convenit cu totii a numi societate,"
Ocnele poezie de Alexandru Macedonski

" Lasa-n ur ma numai lesuri si taraste-ncoa si-ncolo
Dar maturi muiate-n sange cu popor dupa popor...
Se cutremura pamantul zguduit de-un lung fior,"
Noaptea de octombrie poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
POPÓR, popoare, substantiv neutru

1. Totalitatea locuitorilor unei țări, cetățenii unui stat; norod. Poporul romîn. ▭ M-am bătut pentru ca de acum niciodată Popoarele lumii să nu se mai bată. DEȘLIU, G. 43. Eram un copilandru, Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 188. Într-o republică, poporul nu ascultă decît de slujbașii aleși de dînsul chiar, cu trudă hotărîtă și pe verb reflexiv:eme hotărîtă. BĂLCESCU, O. I 350.
       • (Cu determinări restrictive) Poporul muncitor.
♦ (istorie) Colectivitate umană superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiau pe același teritoriu, vorbeau aceeași limbă și aveau aceeași tradiție culturală. Formarea popondui nostru și formarea limbii lui sînt indisolubil legate una de alta. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 4S3, 1/1.

2. (În orînduirile bazate pe clase) Masa muncitorilor, care formează grosul populației; (cu sens restrîns) țărănimea. Putem privi puțin și noi... Mie chiar îmi plac petrecerile poporului. REBREANU, R. 22. Autorul profund... al operei lui Creangă e poporul; concepțiile lui Creangă sînt ale poporului. IBRĂILEANU, S. 156. Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59.
       • Poporul de jos, numire disprețuitoare dată de clasa dominantă claselor exploatate.
       • locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din masa, din grosul poporului muncitor, al țărănimii. Curtea era plină de lume din popor care aștepta. CAMIL PETRESCU, O. II 486. Ca orice fată din popor, nu se temea de întuneric. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Și el e d-ai noștri, băiat din popor. CARAGIALE, O. I 52.

3. Număr nedefinit de persoane; mulțime, public. Un popor de copii se adunase în jurul tractoarelor. DUMITRIU, vezi L. 118. Și scamatorul a întins săbiile poporului. SAHIA, N. 37.
       • figurat Nenumărat în păduri s-adună poporul de pasări. COȘBUC, P, II

6. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. 418. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline, Îmblu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85.

4. (Învechit) Totalitatea credincioșilor care aparțin aceluiași cult, (prin restricție) aceleiași parohii; enoriași, parohieni, poporani.