 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Cand si-a ispravit Ion al lui Ion casa, A pus si-o piatra pe masa," Piatra din piatra poezie de Anatol Codru " Si mandrii codrului pauni, Romanii-au ispravit razboiul, Ca s-au batut nebuni." TREI, DOAMNE, si toti trei poezie de George Cosbuc |
| Definiție din
ISPRĂVÍT substantiv neutru Faptul de a (se) isprăvi; sfîrșit. verb reflexiv:eau să știu, să știu sfîrșitul!... Spuneți cum e isprăvitul? COȘBUC, P. I 181. Începerea a fieșcăruia lucru este înjumătățirea isprăvitului. GOLESCU, Î. 93. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • locuțiune adjectiv Pe isprăvite = aproape de sfîrșit, pe sfîrșite. Tutunul îi era pe isprăvite. REBREANU, I. 36. – Formă gramaticală: (în locuțiune adjectiv) isprăvite. |
