eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb de probă?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adjectiv și adverb de probă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb de probă":
ca încercare, de încercare





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si goana pe loc a invechirii noastre
de peste tot Sa o strunim, Sa-i luam pulsul Si proba de sange, S-o razaluim De inchizitie, Opozitie Si tranzitie.
S-o mai cercetam la fasoane, La Coasta de Fildes, La varful cu Dor, Sa mai reducem pe cap de locuitor"
La acest sfarsit de mileniu poezie de Anatol Codru

" Nebunia cateodata isi are intelesul sau :
O sa facem dar o proba si ma jur pe Dumnezeu,
Ca de n-oi av dreptate, va dau voua-a mea craime"
Filozofii si plugarii poezie de George Cosbuc
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRÓBĂ, probe, substantiv feminin

1. (De obicei în construcție cu verbele «a face», «a supune», «a pune») Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă un lucru este bine făcut, dacă îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. Tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
       • locuțiune adjectiv și adverb De probă = numai ca încercare, de încercare. A descoperit ceva mai bun: să ceară abonamente de probă de la ziarele ungurești. REBREANU,

I. 66.
       • Expresia: A face (o) probă (sau proba) = a încerca să faci un lucru, pentru a-ți da seama dacă el poate fi făcut în condițiile date. Niște copii... făceau probă de urătură pentru sfintui Vasile. SADOVEANU, P. S. 97. Se urcă, făcu proba și într-un minut fu aproape de pădure. ISPIRESCU, L.

7. A face proba unui calcul matematic = a verifica exactitatea unui calcul prin alt calcul, specific.
♦ Încercare a unei mașini, a unui aparat etc., pentru a constata funcționarea (bună sau rea) a acestora. [Locomotivei] i se face proba. Trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă. SAHIA, N. 31.

2. Fiecare dintre părțile din care constă un examen. Au trecut cu bine probele scrise și orale.

I. BOTEZ, ȘC. 226.
♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai largi. Schiorii romîni vor concura la probele de coborîre și slalom.
♦ Cantitate dintr-un material care se examinează în vederea stabilirii calității întregului material; eșantion, mostră. Cu linguroiul topitorul ia din cînd în cînd probe, să vadă cum leagă, stingîndu-le cu apă dintr-un rezervor de fier. CONTEMPORANUL, S. II, 1955. nr. 481, 3/4. Plutonierul intrase la vapor să guste probele [de pește] fi să pregătească bărcile. BART, S. M. 73. Corp de probă = epruvetă.

3. Dovadă, mărturie. Niciodată reclamanții n-au probe. STANCU, despre 258. Drept probă, vă voi da și un alt exemplu. CARAGIALE, O. III 207. Probă cu martori = susținere, prin martori, a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. Revoltat de ipocrizia proprietarului, medicul cere proba cu martori, care i se admite. ARGHEZI, P. T. 94.
       • (În construcție cu verbul «a da») M-am pus pe treabă, voind a da probe de capacitate, de onestitate, de activitate. ALECSANDRI, T. I 370. Ați luat ceva măsuri ca să încredințați pe maghiari că voi sînteți frații lor, că sînteți uniți cu dînșii? Le-ați dat verb reflexiv:eo probă de credință ca să se încrează în voi? BOLLIAC, O. 231.

– Variantă: (popular) prúbă (SBIERA, P. 99, CONTEMPORANUL, VII 36, ODOBESCU, S. I 480) substantiv feminin