eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb de sărbătoare sau de sărbători?

Care e locuțiune adjectiv și adverb de sărbătoare sau de sărbători?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb de sărbătoare sau de sărbători":
festiv, sărbătoresc, strălucitor




Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
Bogdan intalneste in dumbrava lata, Ratacind sub arbori, un batran c-o fata. Cel batran pe capu-i poarta par d-argint. Sub trei rani deschise umbla suferind. Fata pare-n doru-i ca o sarbatoare Ce straluce-n umbra grijii trecatoare. Valuri dulci de purpur neaca-ai fetei crini, Ochii-i de durere si de plans sunt plini. Parul ei cel galben albu-i san saruta Si-astfel sarutandu-l, fata-i imprumuta.
— "Doamne! Tara piere... Bine ai venit!" Zice... Dar sub doru-i cade... a murit. Fiie-sa-l sustine... Doru-i nu vorbeste,"
Fecioara de la prut poezie de Dimitrie Bolintineanu

"
intr-a noptii pace ei sarbatoresc Pana cand in aer stelele albesc. Dar atunci in sala cea de sarbatoare Coperit de rane un ostas apare:
— "Hanul cu tatarii vin p-acest pamant Si il schimba-n doliu si in trist mormant!""
Coroba poezie de Dimitrie Bolintineanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SĂRBĂTOÁRE, sărbători, substantiv feminin

1. (În practicile religioase) Zi consacrată serviciului divin pentru comemorarea unui eveniment din istoria religioasă sau în onoarea unui sfînt. De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în portugheză BART, S. M. 96. Cînd venea dumineca și sărbătorile, fata babei era împopoțată. CREANGĂ, P. 284. Patria e aducerea- aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... cîinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare. RUSSO, S. 135.
       • Locuţiune adverbiala În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor. Dealul e cu spini acum, Zarea mohorîtă. Nu mai sînt copii s-alerge După cuiburi, după flori! Și pe culmi, în sărbători, Nimeni nu mai merge! COȘBUC, P. I 260. Foaie albă colilie, Zi mă-ti să te dea mie, Că-mi ești dragă dintr-o mie, Să te dea de sărbători, Cînd e cîmpul plin de flori. TEODORESCU, P. P. 270. Cînd îl văd dumineca, Mi se rupe inima, Cînd îl văd în sărbători, Mereu mă iau la fiori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 91.
       • locuțiune adjectiv și adverb (În opoziție cu de toate zilele, obișnuit) De sărbătoare (sau de sărbători) = festiv, sărbătoresc, strălucitor. Vai de mine, băiete, mi se pare că te-ai culcat în cămașa de sărbători! REBREANU,

I. 45. Mario, o să vie boierii... Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Cînd se împrăștie faima venirei lui, ziua-și muie aerul in lumină de sărbătoare. EMINESCU, N. 27.
♦ (În opoziție cu zi lucrătoare) Zi în care nu se lucrează. Dacă des sărbători faci, nu o să aibi ce să-mbraci. PANN, P. vezi I 150. Un plug mare că prinsei Și cu-un bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare! ALECSANDRI, P. P. 169.
       • Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează.

2. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizîndu-se serbări, solemnități sau demonstrații și care, de obicei, este stabilită în mod oficial ca zi de odihnă. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii au lucrat zilele acestea un schimb de onoare în cinstea zilei de 1 Mai, măreața sărbătoare a solidarității internaționale a oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2649.
       • Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. În mai, cînd rozele-nfloresc, Scăldate-n aurul din soare, Popoarele sărbătoresc A muncii sfîntă sărbătoare. DEMETRESCU, O. 80. Sărbătoare națională = zi de odihnă în cinstea sau în amintirea unui eveniment din istoria țării. Pentru poporul nostru ziua de 23 August este cea mai mare sărbătoare națională. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2114.

3. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. A fost o mare și penibilă sărbătoare de familie. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Altădată apariția tatălui era o adevărată sărbătoare. Îi săreau de gît, pe urmă începeau scotocirile. SAHIA, N. 96. Într-o zi, zînele plecară la o sărbătoare la alte zîne. ISPIRESCU, L. 149.

4. (Adverbial, în forma sărbătoarea) În zilele de sărbătoare (1, 3). Sărbătoarea, oamenii trec aici cu bărci și vapoare, se odihnesc, petrec. STANCU, U.R.S.S. 197. Sărbătoarea, cînd venea în sat, popa îl ispitea să afle cu ce se îndeletnicește orîndarul cel nou. SADOVEANU, O. VIII 254. Adeseori, sărbătoarea, în fundul mîndrei grădini a gazdei mele, jos, pe iarba verde, priveam în tihnă măiastra frumusețe a firii. PĂUN-PINCIO, P. 123.