eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb de speriat?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adjectiv și adverb de speriat?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb de speriat":
ieșit din comun, uimitor; extraordinar





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care ma vezi,"
Fii intelept poezie de Ana Blandiana

" Ca te sperie cu iadul
M-ar putea speria pe mine
Popii toti, de-as fi eu Vladul!"
Rada poezie de George Cosbuc
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPERIÁ, spérii, verb

I. tranzitiv

1. A face să-l cuprindă pe cineva frica; a înfricoșa. Ești frumos, ești blînd la vorbă și pe nimenea nu sperii. EFTIMIU, Î. 47. Mi-e să nu te sperie cifrele. REBREANU, R. I 188. Ochii omului mă sperie; prin ei, ca prin niște lunete, văd ce se petrece in adîncimea unei tăceri viclene. DELAVRANCEA, H. T. 47.
       • figurat Locomotiva speria liniștea din ceasul ultim al nopții, cu semnale stridente. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 350. În grădină turturele, Două cîntă cu durere... De livezile sperie. TEODORESCU, P. P. 22.
       • reflexiv Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148. Era gras și cu o burtă de se speriau de el toți cei care-l vedeau întîia dată. CAMIL PETRESCU, O. I

15. Să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul ca să o săgetezi. ISPIRESCU, L.

4. (expresie) Se sperie și de umbra lui, se spune despre un om fricos.

2. A face ca cineva să se înfricoșeze (de o mișcare bruscă și neașteptată) și să fugă sau (fiind vorba de colectivități) să se împrăștie; (fiind vorba despre animale) a stîrni din culcuș. Izbucni acum în nenumărate schije negre un cîrd de ciori... Ceva sau cineva le speriase. DUMITRIU, N. 149.
       • Expresia: A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămîne (sau a face să rămînă) treaz, a face să fugă somnul (ca urmare a unei excitații psihice). Un trăsnet îmi sperie somnul. COȘBUC, P. 237. Oamenii erau veseli și Iorgovan își speriase somnul. SLAVICI, O. I 216. Împăratul se sculă cam alene și destul de mînios că [slujitorii] i-au spăriat somnul cu astfel de minciuni. RETEGANUL, P. IV

13. (reflexiv, cu subiectul «somnul») Cum mi s-a speriat și mie somnul... CARAGIALE, O. III 56.

3. A uimi (prin splendoare, frumusețe). [Scenele vînătorești] sperie și obosesc azi ochii călătorului. ODOBESCU, S. III 80. Mă dusă la un palat a cărui vedere îmi sperie mințile. GORJAN, H. IV 88. (reflexiv) Începură a cînta... atîta de frumos, încît se speria mintea omenească. GORJAN, H. II 165.
       • locuțiune adjectiv și adverb De speriat = ieșit din comun, uimitor, extraordinar. (Cu pronunțare regională) Cînd își aruncă ochii spre poartă, ce să vadă?! Cucoșul său era ceva de spăriet! Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68.