Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu dezgust?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu dezgust": cu scîrbă, în silă

" Si ca to i incepatorii, de abia scapa i din =coala,
Ofili i in floarea v`rstei de-un dezgust molipsitor,
I=i zadarnicesc puterea, focul tinere ii lor,"
Unde ni sunt VISATORII? poezie de Alexandru Vlahuta

" Ca sa faci frumos cu ele la boieri =i la cocoane?
Dar ar fi sa te cutremuri de dezgust =i de ru=ine
C`nd ai =ti cu ce-ng`mfare, ce de sus privesc la tine"
Liniste poezie de Alexandru Vlahuta

DEZGÚST substantiv neutru Aversiune pentru mîncare sau, prin extensie, pentru un lucru sau o persoană; scîrbă, greață, silă. [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89. Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137.
       • Locuţiune adverbiala Cu dezgust = cu scîrbă, în silă. Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19. Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388. Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260.