Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu grămada?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu grămada": în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita

" Obijda celei ratacite.
Dat iata, prin gramada multa
Hristos s-arata linistit."
Pacatoasa poezie de Alexei Mateevici

" Ci noua ne-a mai ramas de pus cerul pe casa si un turn la o hora. Si cum vi-s caii de alergare lihniti, Legati-i de soapta ovazului mai catre fereastra, Iar noua cu draga inima ne graiti: Ce dor v-au starnit pasii acum catre curtile noastre?
— Noi, cinstita si bucuroasa gazda, Din porunca ce ne-a dat-o-mparatu, Am cotrobait gramada de ses si de brazda Intru vanarea
Caprioarei cea cuconita"
Nunta poezie de Anatol Codru

GRĂMÁDĂ, grămezi, substantiv feminin

1. Cantitate mare de lucruri (de același fel) așezate unele peste altele (în neorînduială); cantitate mare dintr-un material strîns la un loc (în formă de movilă). Zac în soare grămezi de var și nisip. STANCU, U.R.S.S. 165. Pe alocuri se zăreau grămezi de porumb auriu, curățit de foi. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Azi grămezi mai sînt, de piatră, din cetatea cea de ieri. EMINESCU, O. IV 116. Cîte cinci mi-i așeza, Nouă grămezi că făcea. TEODORESCU, P. P. 512.
       • figurat Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă. ANGHEL, Î. G. 37. De subt marginile depărtate ale văzduhului de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorîți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste. HOGAȘ, M. N. 175.
       • (În comparații și metafore) Argatul, atras de gemetele lui Vasile, se îndreptă spre poiată, îl găsi grămadă în fundul poieții. BUJOR, S. 93. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223.
       • Expresia: A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos în nesimțire (ca o masă inertă). S-au ridicat cu picioarele în sus și au căzut grămadă sub oiște. PREDA, Î. 26. Și Ben-Omar

– un leș la chip

– S-a prăbușit grămadă jos. TOMA, C. vezi 49. Căzu grămadă în fundul poieții, ținîndu-se cu mîna de cap și văitîndu-se înăbușit. BUJOR, S. 93. A da (sau a face, a pune) pe cineva grămadă (jos) = a trînti, a doborî (pe cineva); prin extensie a omorî (pe cineva). Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. De-ar fi dorul vînzător, Io m-aș face negustor; L-aș face grămadă-n șură Și l-aș da cui îmi dă gură. HODOȘ, P. P. 35. Claie peste grămadă vezi claie.

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Cantitate, număr mare; mulțime, sumedenie, puzderie. Grămezi de leși fugeau alungate. SADOVEANU, O. I 254. Pe-un cîmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg delaolaltă. GÎRLEANU, L. 43. I-au dat o grămadă de bani. SBIERA, P. 132. E bolnavă de-o grămadă de verb reflexiv:eme. RETEGANUL, P. I 24.
       • Locuţiune adverbiala Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. Cădeau d-a stînga și d-a dreapta lui cu grămada. ISPIRESCU, L. 170. Cîrdurile de gîște sălbatice... trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului. ODOBESCU, S. III 23.
       • (În metafore și comparații) Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. Toți banii ce fur din țară [boierii] îi duc pe tot anul grămadă în străinătate, ca să încurajeze industria străină. BOLLIAC, O. 238.