eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu necesitate?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala cu necesitate?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu necesitate":
în mod imperios, obligator, neapărat; inevitabil





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Dar eu nu sunt nici retor, nici poet, ca sa m-aprinz asa, din chiar senin, de entuziasm pentru inventia tiparului, si spun d-a dreptul, fara nevoie de puncte de exclamatie, ca ea a fost un mare noroc pe de o parte, dar pe de alta si o mare paguba. Acestei inventii, e adevarat, ii datorim o insemnata parte a progresului material, prin dezvoltarea stiintei, prin imprastiarea multipla si repede a cunostintelor pozitive; dar tot asa de adevarat este ca pe calea artei literelor, inventia tiparului nu numai ca n-a facut vreun mare bine, dar a facut chiar serioasa stricaciune. Iata cele doua fete asa de greu de impacat ale mosneagului: a plouat din belsug - castravetii uneia au crescut mari si frumosi, dar s-au flescait caramizile celeilalte.
Inventia tiparului a dat nastere unei colosale erori, anume: a facut pe oameni sa creaza ca literatura este o lucrare de utilitate pipaita, ca arta literelor este o necesitate imediata pentru societatea umana, ca este menita sa aduca foloase imediate, practice si pozitive.
"
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

" Ce paguba pot oare avea Directia si comitetele ca teatrul merge rau? O paguba cel mult morala - umilire si rusine. insa de umilire si de rusine poate fi atins numai omul care vede limpede nesuccesul sau si care-ntelege bine ca lui singur si-l datoreste. Ei! e greu sa convingi pe oamenii din capul Teatrului National de nesuccesul acestuia, si, drept vorbind, nesuccesul acesta nu li se datoreste lor decat in minima parte.
Mai la urma, oricum ar fi, paguba morala nu poate fi pentru toata lumea asa de atingatoare ca paguba materiala: pe aceasta o simte oricine, pe cea dintai, numai foarte rari. Cine este orbit de amor propriu si de fudulie are sa recunoasca foarte greu, mai bine zis n-are sa recunoasca niciodata ca pentru cutare daravera intelectuala, in care s-a varat prin vanitate, este un incapabil. De astfel de abdicare numai un om de o sanatoasa inteligenta ar fi vrednic - daca se poate crede ca vreodata un astfel de om ar ajunge in neplacuta necesitate de abdicare; caci un om in adevar inteligent se fereste ca de foc sa se vare in daraveri intelectuale unde sa i se arate prostia.
Asadar, ne-am inteles: Directia si comitetele nu pot avea alta paguba din mersul rau al teatrului decat morala. Putin le pasa in privinta cealalta. Dar artistii sufar in aceasta afacere si insemnate pagube materiale: ei nu pot castiga indestul pentru a trai, daca nu comod, cel putin convenabil; d-abia isi duc tars-grapis viata, desi au siguranta, cum o am si eu, si orice cunoscator al publicului nostru, ca un teatru bine organizat ar fi, in Bucuresti si in toata tara, o afacere stralucita."
Teatrul national poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
NECESITÁTE, necesități, substantiv feminin

1. Trebuință, nevoie; cerință. Prezentarea faptului nud și a vorbei izvorîte din necesitatea situației i se par scriitorului mijloace literare de o eficacitate superioară. VIANU, A. P. 127. Am să vînd producte din magazie și-ți voi trimite banii de care ai necesitate. SADOVEANU, B. 45.
       • locuțiune adjectiv De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului).

2. (filozofie) Dezvoltare care decurge în mod inevitabil din legătura internă și interacțiunea dintre fenomene, dintr-o anumită înlănțuire reciprocă a cauzelor și efectelor. Nu se poate trata despre morală și drept fără să se ajungă la chestiunea așa-zisului liber-arbitru, a responsabilității omului, a raportului dintre necesitate și libertate. ENGELS, A. 128.
       • Locuţiune adverbiala Cu necesitate = în mod imperios, obligator, neapărat; inevitabil. Idei și sentimente nasc cu necesitate alte sentimente. GHEREA, ST. Hristos III 402.