eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu răutate?

Care e locuțiune adverbiala cu răutate?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu răutate":
în mod răutăcios; cu ironie veninoasă






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Cand patima te necajeste,
Ori te doboara-o rautate ,
Atuncea, in singuratate,"
Cuvantul lui Dumnezeu poezie de Alexei Mateevici

" Caci noi maine dimineata o sa fim in alta tara,
Unde nu-i nici rautate si nici o nevoie nu-i :
Auzit-ai tu vrodata de «Pamantul turcului» ? ! "
Pe pamantul turcului poezie de George Cosbuc
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂUTÁTE, (2, 3,

4) răutăți, substantiv feminin (În opoziție cu bunătate)

1. Felul de a fi caracteristic omului rău; înclinare spre a face rău altora. În ochii fratelui meu se aprinse o flacără de răutate. SADOVEANU, O. I 425. Dar-ar domnul s-o pătrunză milostiva-ți bunătate! Dar mi-e teamă că-i e duhul prea cuprins de răutate. DAVILA, vezi vezi 151. Bunătatea nu are de-a face cu răutatea. CREANGĂ, P. 209.
       • Locuţiune adverbiala Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie veninoasă. Întrebă repede, cu răutate. SADOVEANU, O. VIII 233. Credinciosul împăratului încuind ușa pe din afară, cu răpegiune, le zice cu răutate: lască v-am găsit eu ac de cojoc. CREANGĂ, P. 251.

2. (Mai ales la plural ) Slăbiciune, păcat, defect. Această dădacă știe să dea în bobi și să caute în cărți, și ea îți cunoaște toate răutățile. SADOVEANU, Z. C. 220. Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale. EMINESCU, O. I 134.

3. (Mai ales la plural ) Faptă rea. A venit să mai vadă o dată locul vicleniilor și răutăților lui? SADOVEANU, O. VIII 236.
       • Capul răutăților vezi cap1 (II).

4. Om rău. Cine să fi venit?...

– Ia, niște răutăți... niște jigănii de păgini. SADOVEANU, O. I 516.
       • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de») Biata babă, din pricina nurori-sa, slăbise ca sf. Vinere, că răutatea de noră-sa nu-i dădea nici mîncare la verb reflexiv:eme. ȘEZ. IV 159.

– Pronunțat: ră-u-.