"
La inceput - se stie - stelele aveau pe cer
cararile cu stangacie trase la-ntamplare;
din arcuirea zvelta a sprancenei tale "
Versuri scrise pe frunze uscate de vie - hafis poezie de Lucian Blaga
"
cum intr-un bazin de ciment, la caderea iernii, apa verzuie sta incremenita in razele muribunde, iar un brat de inotator se mai misca lenes; dar el face gesturile stiute parca altundeva, cu degetele rasfirate, respirand ritmic, abstras, aproape in vis, in nestire, deasupra vartejului o clipa, se scufunda iar, bolborosind in ziua de maine, intr-un suvoi de zile feerice, neincepute, mai reci, mai imprevizibile; o mila salbatica si aspra imi inchidea buzele, suflam apoi ca intr-o lumanare in valul piezis, tinandu-ma cu efort deasupra cascadei.
Chitantele pentru lapte, lumina si foc sosesc tot pe numele tau, vor fi incercat sa te uzurpe, dar numele nu ti l-au putut sterge, usor schimbat mai palpaie ca un vers latin scandat cu stangacie si deformat de barbari, dar recunosti lesne izvorul si patria lui, ceara sigiliului imparatesc arsura semnelor familiale pe fruntea unei turme furate.
Semnul incert de raspuns de la o fereastra, el (ea) ce mai putea face, se stramutasera in cotloanele "
O mila salbatica poezie de Adrian Popescu
ă in literatură 
