Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu tîlc?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu tîlc": cu subînțeles; cu rost, cu socoteală

"Simetric asezati
Ca vorbele cu tilc dintr-o sarada
Pe "
Banchetul meu poezie de Ion Minulescu

" -
Decit inapoi la spital, mai bine apuca-te de cersit, il sfatuia cu tilc viclean
Paraipan. "
Zahei Orbul poezie de Vasile Voiculescu

TÎLC, tîlcuri, substantiv neutru

1. Înțeles, sens, rost, semnificație. Trebuie să căutăm tîlcul lucrurilor și al faptelor. CAMIL PETRESCU, O. I 342. Se mai aflase iarăși de cătră acei care stăruiesc și socotesc ca să afle toate, că și porecla postelnicului Ștefan avea un tîlc. SADOVEANU, forme J. 517. Bătrîna își încreți pielița frunții osoase, încercînd să prindă tîlcul cuvintelor. C. PETRESCU, A. 397.
       • Locuţiune adverbiala Cu tîlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. Mă gîndesc uneori, tovarășe profesor, că Floarea fu jertfă și visul cu tîlc. SADOVEANU, A. L. 150. Călugării care trecură pe lîngă el îl priviră... zîmbind cu tîlc. STĂNOIU, C.

I. 146.
♦ Interpretare, explicație. Pînă noaptea tîrziu bătrînii au stat de vorbă dînd fel de fel de tîlcuri scrisorii. BASSARABESCU, substantiv neutru 133.

2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. Și se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168.
       • Expresia: A vorbi în tîlcuri = a vorbi în pilde, figurat, alegoric. Dascălul Simeon Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții... cere trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100.