Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu vitejie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala cu vitejie": vitejește

" I
in umbrosul spatiu se revarsa zori. Turcii dorm p-o coasta insmaltata-n flori. Dar ostenii nostri si cu domnul june

Catre cer inalta sfanta rugaciune. Domnul cheama capii si-astfel le-a vorbit: — "Voi, cu care-n viata crud am suferit, V-aduceti aminte vechea vitejie! Umbrele strabune, astazi cu mandrie Va privesc sub arme p-ast falos pamant. Azi marirea veche iese din mormant. Nu va fie teama despre-a lor multime, Ce de vitejie fuge cu rusine! Astfel cum un arbor creste mai frumos Cand abati din ramuri cele de prisos, Astfel si poporul pentru-a fi ferice Trebuie sa faca dalbe sacrifice. Astazi toata lumea catre cer se-nchina Sa triumfe mandru cauza crestina. Daca vom invinge pe apasatori, Dorurile tarii s-or preface-n flori, Soarele mariei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Daca ne vor bate, d-astazi pe pamant N-om avea scapare nici chiar in mormant. Limbile straine, cu dispretuire Pe romani numi-vor in nefericire. Urmatorii nostri, abatuti de dor, Vor rosi de viata parintilor lor.
insa vom invinge... Cu sabiile-n mana N-a supus strainul patria romana. Ceea ce nu spera, nu-i demn sa merite Fructele sperantei cele dobandite." Zice. Toti de fala seamana-mbatati. Domnul trece podul cu putini armati. Patru pasi de frunte cearca sa-i popreasca,

Dar romanii treier armia turceasca."
Calugarenii poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Capata pe cea mai mica fata de-mparat sotie...
Piparus-viteaz ! Curajul intrupat in vitejie !
Tip eroic, suflet nobil si-n veci brat neostenit,"
Atque nos ! poezie de George Cosbuc

VITEJÍE, vitejii, substantiv feminin

1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitate a celui viteaz; bărbăție, bravură, eroism. Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. Am cintat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247.
       • Locuţiune adverbiala Cu vitejie = vitejește. Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40.

2. (Concretizat, mai ales la plural ) Faptă vitejească. [Fata] Își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L.

15. Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II

12. Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133.

3. (Popular) Haiducie. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 285.