eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala de fapt rar, cu faptul?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala de fapt rar, cu faptul?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de fapt rar, cu faptul":
în realitate, într-adevăr



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Caci nu ma pot arunca din mine:
Sunt prezenta unui fapt real,
Care confirma dovada"
Lacrima poezie de Anatol Codru

" La ureche ce imi canti?
Sau o soapta-n fapt de seara
De la ingeri, de la sfinti?"
Ce esti, dragoste? poezie de Carare Petru
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, substantiv neutru

1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. vezi eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III

11.
       • Fapt divers vezi divers.
       • Locuţiune adverbiala De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. vezi
       • Expresia: Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz...
♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64.

2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I

15.
       • Expresia: A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată.

3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98.
       • Locuţiune adverbiala În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, vezi 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (figurat) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183.

4. (În superstiții) Farmece, verb reflexiv:ăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 186.