Ce înseamnă locuțiune adverbiala de iznoavă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de iznoavă": din nou, de la capăt, încă o dată

" Si auzind glas de bucium pe plai sub stele-faclii,
De iznoava ai sta de vorba cu Stefan cel Mare si
Sfant"
Columb poezie de George Meniuc

IZNOÁVĂ substantiv feminin

1. (Popular) Vorbă fără rost, scornitură. Ia taci, mătușă, ce mai scornești iznoave! Om însurat ca dînsul? Lumea multe grăiește, da eu cred că-s minciuni. CONTEMPORANUL, VI 500.
♦ Invenție. Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133.

2. (Învechit și arhaizant, în locuţiune adverbiala) De iznoavă = din nou, iarăși, de la capăt, încă o dată. Crainicii măriei-sale au făcut de iznoavă strigare de oaste. SADOVEANU, forme J. 572. Rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. MACEDONSKI, O. III

6. Cînd a ajuns acasă, și-a făcut de iznoavă socoteala, băbește, cum îl taie capul. VLAHUȚĂ, O. A. 356.