Ce înseamnă locuțiune adverbiala de specialitate?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de specialitate": care aparține unui domeniu special; despre persoane care este competent într-o anumită ramură de activitate

"
Sosesc in gara de la Ploiesti la sapte seara. imi fac loc prin multimea care se ingramadeste inaintea bufetului, cu mainile intinse sa-si capete portia de friptura de vitel (o specialitate a acestui restaurant), si voi sa salut pe patron. Dar e peste putinta sa razbat prin gloata
Prefer sa astept plecarea trenului."
De la D. C. D.-GHEREA poezie de Ion Luca Caragiale

SPECIALITÁTE, specialități, substantiv feminin

1. Ramură a științei sau a tehnicii din studiul și aplicarea căreia cineva își face o ocupație. O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229. Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. Hristos II 341. Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131.
       • locuțiune adjectiv De specialitate = care aparține unui domeniu special, care face parte dintr-un anumit domeniu; (despre persoane) care este competent într-o anumită activitate, care s-a consacrat ramurii respective. Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12.

2. (De obicei la plural ) Produs sau preparat special, făcut potrivit unei rețete sau unor metode de fabricație deosebite. Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. vezi 54.
       • Specialitatea casei vezi casă1 (6).