eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala în puhoaie?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala în puhoaie?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în puhoaie":
ca un puhoi; mult, îmbelșugat





Ce inseamna expresia      ă in literatură

Sfanta munca poezie de Alexandru Vlahuta

" O! nesfarsita hoarda si hohotul sonor!
Un viu puhoi coboara colinele Heladei,
Un clocot peste care strident, strabatator,"
Dionisiaca poezie de Ion Barbu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PUHÓI1, puhoaie, substantiv neutru

1. Torent vijelios de apă; apă curgătoare umflată de ploi, care iese din matcă și se revarsă, producînd inundații; șuvoi. La viituri mari puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C.

5. Apa venise mare în munte se topeau încă nămeții... Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite, strujeni smulși de undeva, unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 155.
       • figurat Așezările de la Timiș rămaseră ca-ntr-o destindere leneșă sub puhoiul de soare al primăverii. SADOVEANU, forme J. 86. Se tîngui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. REBREANU, P. S. 148. Cînd am zărit ursul, deodată am simțit, frate... un puhoi de sloiuri curgîndu-mi ici, în spate. ALECSANDRI, T. II 77.
       • (În metafore și comparații) întunericul veni puhoi. CAMILAR, N. I 46. Ura creștea, ca puhoiul turbat al unui Șiret milos, vînăt, în creșterea zăporîtă a ploilor turburi și năprasnice. POPA, vezi 332.
       • Locuţiune adverbiala În puhoaie = ca un puhoi; mult, îmbelșugat. Ploaia cădea în puhoaie: deasă, repede, cu bășici. DELAVRANCEA, S. 151.

2. figurat Mulțime mare, val de oameni (sau de alte ființe), care se scurge sau năvălește undeva. împărăția ridica alte puhoaie de oști din Rumelia și Anadol, îmbulzindu-le la noi în Țara de Jos. SADOVEANU, N. P. 11..

– plural și: puhoiuri. - Variante: pohói (RUSSO, S. 17), povói (NEGRUZZI, S. III 346), puvói (SADOVEANU, O. A. II 202) substantiv neutru