eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala în sau, învechit, întru tăcere?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala în sau, învechit, întru tăcere?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în sau, învechit, întru tăcere":
fără a vorbi; fără a se destăinui





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si-n juru-mi umbra noptii asa de-ncantatoare,
Ce-n lume raspandeste tacere si mister.
Atuncea cat imi place sa-mi uit d-aceasta viata!"
Prin selbea-ntunecoasa poezie de Alexandru Macedonski

In dimineata duminicii poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TĂCÉRE, tăceri, substantiv feminin

1. Faptul de a tăcea, de a nu scoate o vorbă; prin extensie liniște, calm, acalmie. Era așa de mare tăcerea serii, încît o clipă cei de la foc și-au auzit inimile bătînd. SADOVEANU, N. P. 27. Tăcerea negustorului e totdeauna de aur. REBREANU,

I. 60. Cerul e senin și în tot cuprinsul e o lumină și o tăcere ca-n vis. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. Noaptea, în aste locuri, n-are de loc tăcere; Totul se mișcă, umblă. ALEXANDRESCU, P. 43.
       • (Poetic) Tăcerile-mpietrite înconjoară Orașul din vechimi. despre BOTEZ, forme S. 35.
       • (Cu valoare de verb la imperativ) Dar, tăcere! Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude. Toți rămîn în așteptare; Cîntăreața-ncet prelude. ALECSANDRI, P. III 56.
♦ Răstimp în care nimeni nu vorbește, pauză mai lungă într-un dialog; prin extensie întrerupere a unei corespondențe. James nu este un corespondent harnic. El se scuză mereu de tăcerile și întîrzierile sale. IBRĂILEANU, S. 228. Uneori se făceau la masă tăceri lungi și triste. VLAHUȚĂ, la TDRG.
♦ figurat Indiferență. Doresc ca reușirea victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atît la atacurile ardelene, cît și la tăcerea bucureșteană. ALECSANDRI, S. 38.

2. Faptul de a nu divulga, de a nu da la iveală ceva; prin extensie taină. Na o pungă de bani, și să nu scoți nici o vorbă despre primblarea noastră de noaptea.

– Eu nu-mi vînz tăcerea, măria-ta. ISPIRESCU, L. 239.
       • Locuţiune adverbiala În (sau, învechit, întru) tăcere = fără a vorbi, fără a spune ceva; fără a destăinui, fără a-și spune păsul. El cobora-n tăcere cătră mine. TOPÎRCEANU, B. 89. Iar mie nu mi-i iertată nici atîta mîngăiere [de a-mi spune durerea] Ci trebuie să le sufăr și să mor întru tăcere. CONACHI, P. 84.
       • Expresia: A trece sub (sau cu) tăcere = a) a trece cu vederea, a lăsa la o parte în mod intenționat, a nu pomeni de ceva. Prezentarea vieții într-o lumină trandafirie și tendința de a o zugrăvi ca fiind lipsită de conflicte se mai exprimă și sub forma trecerii sub tăcere a anumitor laturi din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 369, 4/3; b) a rămîne neobservat, neluat în seamă; a fi omis. Mă insulți cînd bănuiești... dar această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454.

3. Faptul de a nu răspunde, de a nu riposta. Tăcerea ta... îmi este destul răspuns asupra acestei întrebări. DRĂGHICI, R. 115.
♦ figurat Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere; Apoi, au fost veacuri de mare tăcere. BOUREANU, S. P.

7.