Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DERÎ́DERE substantiv feminin Bătaie de joc, batjocură, luare în rîs; deriziune, zeflemisire. «Filozof»
– era... epitetul de derîdere cu care îl întîmpinau colegii în cancelaria liceului. C. PETRESCU, Î. II 215.
• Locuţiune adverbiala (Mai ales în legătură cu verbul «a lua») În derîdere = în bătaie de joc, în zeflemea. Era murdar de funingine și rugină la nas, la ochi și pe frunte. Parcă îl mînjise cineva, în derîdere. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 27.
