Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe mormăite?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe mormăite": mormăind pentru a-și arăta nemulțumirea; cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind

" - Nu mai avem un conac. La chindii abia se fac trei zile pline, o incredinta unul din flacaii ce insotisera pe inecat.
- Este vreme destula, mormai batrina uitindu-se la soare. Grahiti crucea. Parinte, sa stai aici, ca ai sa citesti.
- Da'cum, pacatele, ca n-am cartea cu mine, se apara popa."
Lacul rau poezie de Vasile Voiculescu

" - Stina nu e manastire. Ciobanii pot chema si sprijinul laicilor, spuneau ei. Hartuit de lup si de fratii monahi, pina la urma staretul n-a mai avut incotro si s-a induplecat.
- Fa ce vrei, mormai el, intoreind baciului spatele. Stina ti-e data in seama. Eu nu stiu nimic: ma spal pe miini.
"
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

MORMĂÍ, mórmăi, verb IV. intranzitiv

1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326.

2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, despre 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit,

– cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I

15.
       • tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. forme 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144.

– prezent industrie și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214).

– Variante: mărnăí (CREANGĂ, A. 68), mornăí (MARIAN, O. I 218) verb IV.