eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala prin abuz?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala prin abuz?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala prin abuz":
abuziv, exagerat





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
intr-o duminica, in ziua de Craciun, mitocanimea era ca de regula in par la galerie. Se juca Amicii Falsi - Nos Intimes a lui Sardou. Se facuse pe semne abuz la casa; se vandusera probabil mai multe bilete decat prescrie regulamentul: erau peste cinci sute de mitocani sus, infierbantati ca la orice praznic: vorbeau, radeau, se certau; sedeau unul peste altul; tipa unul strivit, ceilalti faceau chef - ceva nespus. Cand sa se ridice perdeaua, unul din loja din dreapta a galeriei incepe sa strige vesel pe altul din loja opusa:
- Nita al Zamfirii! Nita al Zamfirii vaduvii!"
Rusine poezie de Ion Luca Caragiale

" indata ce am venit la teatru director am descoperit, afara de cele gasite de d. inspector financiar Constantinescu, niste greseli de administrare, din care cea mai slaba s-ar numi patenta incapacitate, iar cele mai grave se numesc delapidare, abuz de incredere si furt.
Cand un om insarcinat sa manuiasca bani publici ia din acei bani si-i intrebuinteaza pentru nevoile sale particulare, se numeste delapidator, cand un om subtilizeaza o valoare ce i s-a incredintat si cauta sa nu dea seama de ea, se numeste abuza tor de incredere, si acela care isi insuseste dintr-o casa de fier o suma a altcuiva anume se numeste hot. Nu e asa?
Cum se numeste acum acela ce, fiind mai mare peste necredinciosul depozitar, il ingaduie indelunga vreme, ani intregi, sa exercite aceste industrii? Acela, mai-marele, se numeste in mai multe feluri, dupa motivele diverse ale ingaduielii sale: daca cu stiinta, complice; daca din nebagare de seama, negligent; daca din incredere oarba, prea din cale-afara naiv; daca din nepricepere, incapabil - in toate cazurile si dansul e foarte vinovat."
Scrisoare poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ABÚZ, abuzuri, substantiv neutru

1. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. Abuz de tutun.

2. Depășire a legalității; faptă incorectă, ilegală. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire, hotărînd și lefile slujbașilor și precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict săvîrșit de un funcționar sau de un organ administrativ care depășește limitele împuternicirii sale. Abuz de încredere = delict constînd în însușirea sau înstrăinarea fără drept a unui obiect încredințat de cineva spre păstrare.
       • Locuţiune adverbiala Prin abuz = în mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvîntului «a cauza» sensul de «a strica».