eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune conjuncție măcar că?

Care e înțelesul expresiei locuțiune conjuncție măcar că?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune conjuncție măcar că":
cu toate că, deși





Ce inseamna expresia      ă in literatură

Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski

" Nicidecum sa mi te dai …
Da-mi macar …o jumatate!”

* * *

Lui Victor Iamandi
Iamandi bause bine "
Tranzactii poezie de Alexandru Teodoreanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MĂCÁR adverb

1. (Restrictiv) Cel puțin, barem. vezi încalte, încai. Acestea sînt fapte care, măcar pentru o bucată de verb reflexiv:eme, nu se uită. C. PETRESCU, A. 28. Măcar din deal, așa ca-n zbor, S-arunce ochii-n jos spre văi, Spre sat, spre casa lor! COȘBUC, P. I 232. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151.
       • (Urmat de conjuncție «dacă», «de» sau «să», formează locuțiune conjuncție cu care se introduc construcțiile optative) Măcar de-ar ploua! ▭ Măcar dacă aș fi aghiotant de batalion, să merg călare. CAMIL PETRESCU, U. N. 391.
       • (În propoziții sau expresii negative, uneori împreună cu «nici») Trecea prin pădure fără să-l doară măcar capul. ISPIRESCU, E.

8. Ea se uită, se tot uită, un cuvînt măcar nu spune, Rîde doar cu ochii-n lacrimi, spărietă de-o minune. EMINESCU, O. I 84. N-ai spus nici măcar un cuvînt. ODOBESCU, S. III 33.

2. (Cu nuanță concesivă) Chiar, încă. Fă-mă, mamă, cu noroc, Și măcar m-aruncă-n foc. CREANGĂ, P. 235. Fie măcar aurit, Nu-l voi, nu-mi este dorit. PANN, P. vezi II 130. Cînd mai vii tu pe la noi? Eu, mîndro, măcar și joi! BIBICESCU, P. P. 37.
       • locuțiune conjuncție Măcar de (sau, rar, dacă) sau măcar să = chiar dacă. Florico, ascultă, să știi că te iau de nevastă măcar de-ar fi orice! REBREANU, I 81. Nu scap eu de tine, nici tu de mine, măcar de s-ar pune nu știu cine și cruciș și curmeziș. ISPIRESCU, E. 63. Măcar că = deși, cu toate că. Era zdravăn Pîrvu, măcar că-l supsese boala. DUMITRIU, B. forme 100. Tînărul, măcar că și-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, nu a luat seama să mai vină cineva după el. CARAGIALE, P. 43. Nu se astîmpâră nici în ruptul capului, măcar că au pățit multe. CREANGĂ, P. 218. (Regional, fără conjuncție «că») Vestitul crai, măcar e crai, Nu-i verb reflexiv:ednic preț de trei surcele. COȘBUC, P. II 228. Căci cunoștea pe Vlad foarte bine, Măcar era în hainele străine. BUDAI-DELEANU, Ț. 200.

3. (Popular, în legătură cu un pronume sau cu adverbe relative-interogative, echivalează cu «ori», «oricît»,. «oricine», «oricum») Cioarei cît să-i cînți măcar, Ea tot îți va zice: gar! PANN, P. vezi III 40. De s-ar gîlcevi și s-ar urî omul măcar cum pentru orice lucru. ȚICHINDEAL, forme 153. De-ar fi niște pețitori, Cheamă-i, maică, pe la noi, să le dăm și de mîncare, Doar m-a cere măcar care. HODOȘ, P. P. 198. Cîtu-i țara romînească Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 31.

– Accentuat și: mắcar.

– Variantă: (Moldova) macár (în Transilvania accentuat și mácar) adverb