eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă logofăt de obiceiuri?

Care e logofăt de obiceiuri?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "logofăt de obiceiuri":
dregător având atribuții de maestru de ceremonii




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pina cind alt fior il scutura: Dar daca hotul stie ca e urmarit? Si le-a luat urma? Poate chiar prin Scoroamba, pe care l-a cumparat? Si-i intinde o capcana, in intelegere cu lani, asa cum a intins lui Egon? La urma urmei, tirgul intre grec si hot era cit se poate de firesc. Unul ia banii, altul armasarul. Daca lani vinde pe hot stapinirii, pierde calul, care trece de-a dreptul boierului. N-are deci nici un interes ca sa nu fie cinstit. Amoasei, asijderi, are nevoie sa scape de armasar, carc-l tine rob, si sa iasa iar la lume dupa alte ispravi si cistiguri. intre ei doi sta singurul lor vrajmas, el, popa S-ar fi putut invoi sa-l striveasca. Pina la ziua, ros de ginduri, sfintia-sa n-a inchis ochii. in zori a avut cazna mare pina a sculat pe cazac, care dormea ca un stirv
Cind mijea soarele, popa si rusul, chirciti in porumbul nalt si des ca o perdea, vazura caleasca grecului intrind in aria tabiei, imbracata in toata pompa de sofran si purpura a rasaritului. Afara de vizitiu si logofat pe capra, doi haidamaci, cu carabine pe umar, calareau intr-o parte si alta a caretei.
Dupa o scurta zabava, porumburile fosnira, si din cealalta parte tisni pe armasarul alb Amoa-sei, tinind alt cal alaturi. Popa detc cu cotul rusului si-l intreba din ochi. Rusul casca ochii mari. Se astepta sa-si gaseasca odorul schimbat. Dar asta nu-si inchipuise. Hotul nu indraznise sa-l atinga. Nu se indurase sa-i minjeasca frumusetea. Lumina juca in albeata lui mindra ca-ntr-o marmora. Fara sa mai astepte, rusul fluiera cazaceasca lui, cu care incercase - asijderi ierbei fiarelor - toate meleagurile tarii."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

" Numai una nu-i pustii Si aceea-i cantalarie,
20 Sade un logofat de scrii. Si scrii cu pana neagra La puicuta lui ce draga. Ca puicuta nu-i cole, Ca puicuta-i loc diparte,
25 In Cordun in ceea parte, Candu i-o trimes ravas, Ea s-au dus, el a ramas."
Hora poezie de Mihai Eminescu
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
LOGOFĂT, logofeți, substantiv masculin

1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deținea acest titlu.
       • Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească și, în lipsa domnului sau a mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban. Logofăt al doilea = locțiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuții de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domnești.
♦ Șeful cancelariei domnești.

2. (învechit) Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist.

3. Vătaf (la o moșie boierească).

– Din limba neogreacă logothétis.