Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FULGURÁȚIE, fulgurații, substantiv feminin
1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile depărtate ale atmosferei.
2. (medicină; în expresie) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scîntei electrice de înaltă frecvență. Plaga se vindecă după două ședințe de fulgurație electrică. Variantă: fulgurațiúne (pronunțat -ți-u-) (EMINESCU, N. 106) substantiv feminin
