Ce înseamnă mierlă sură sau gulerată?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mierlă sură sau gulerată": pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului turdus torquatus

"

Dar e a mea soarta la culme ajunsa...
Oh! tainica mierla cu ras neuitat!
Fantana sub frunze albeste ascunsa."
Fantana poezie de Alexandru Macedonski

" Mielu-i jertfit pornirilor de zori, soarelui si vantului din fata, graul din pod se varsa prin pereti si tine-a pace lumii si-a fratie.
Toate-s citire sacra si cazanii: ramul cu prunci, fecioarele Marii si bivolii inflacarati cu lapte, si steaua vlastarind deasupra lor. Toate-s un fel de-a spune despre noi: focul pe culmi si canepa nuntind, via de glezna-ncolacita strans si mierla nebunita de uimire.
Toate-s pe nou si-s patrie cantand: rotile dulci si drumul pe masura, plopii inalti, dati mirilor in chip, si trestia — mireselor in umblet..."
Letopiset poezie de Anatol Codru

miérlă (miérle), substantiv feminin

– Pasăre cîntătoare (Turdus merula).

– Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. latina mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), conform italiana , prov., cat. merla, limba franceza merle, spaniolă mirla, portugheză miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, conform herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din plural mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un albaneză mierlë (Pascu, Arch. limba română, IX, 320).

– derivat mierloi, substantiv masculin (bărbătușul mierlei); mierlesc, adjectiv (Olt., varietate de struguri).