Ce înseamnă moldova șerpe?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "moldova șerpe": latina serpens

" Campiile intinse pareau niste naluce,
Si Dunarea un sarpe dor mind peste campii,
Tot omul o fur nica ce naste si se duce,"
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Bine, caine, zice Aga, voi vedea dac-ai mintit!
Si-nchinandu-se judeul ca un sarpe iese-afara.
Insa luna prin ferestre se rasfrange linistit,"
Zopira poezie de Cincinat Pavelescu

ȘÁRPE, șerpi, substantiv masculin Reptilă (de obicei veninoasă) cu corpul cilindric și lung, fără picioare, care se tîrăște printr-o mișcare ondulată a corpului. Țipă-un pescăruș stingher Și șerpii dorm sub salcia cojită. DRAGOMIR, P. 28. Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flăcări. GALACTION, O. I 44. Pe coasta unei stînci se mișcă un șarpe lung, pe care îl ochește de sus un vultur. ALECSANDRI, O. P. 350.
       • (În comparații, cu aluzie la mișcările ondulate ale animalului sau la vioiciunea lui, în special la mobilitatea ochilor lui) Lung și subțire, Oltul suie ca un șarpe. BOGZA, C. O. 18. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. Ca la șerpi îi umblă ochii. COȘBUC, P. I 50.
       • Expresia: A țipa (sau a striga) ca din (sau ca în) gură de șarpe vezi gură (I 1). A se zvîrcoli ca în gură de șarpe vezi gură (I 1). Gaură de șarpe vezi gaură. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune cînd cineva se simte ispitit să facă sau să spună ceea ce n-ar trebui. (Cu pronunțare regională) Să nu care cumva să. te muște șărpele de inimă și s-o săruți pînă ce nu-i aduce-o la mine. ȘEZ. IV 174. A mușca (pe cineva) șarpele invidiei, al vanității = a fi cuprins de invidie, de vanitate. Șarpele vanității m-a mușcat de sfîrcul inimii mele. CARAGIALE, O. VII 102. A încălzi un șarpe la sîn vezi s î n (1). A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra un om rău, iute la mînie.
       • Compuse: șarpe-de-casă = specie de șarpe neveninos, care trăiește la țară pe lîngă case; șarpe-cu-clopoței = crotal; șarpe-cu-ochelari = cobra; (botanică) iarba-șerpilor = broscarită (2); capul-șarpelui vezi c a p1 (I 6).
♦ figurat (Uneori ca epitet pe lîngă un nume, de care se leagă prin prepoziție «de») Om rău, viclean. Anca mea, n-ai grijă de nimica.

– Vino să croim de lucru șarpelui de Vlad. DAVILA, vezi vezi 97.

– Variantă: șérpe (CREANGĂ, P. 55, NEGRUZZI, S. I 13) substantiv masculin