eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă numai în expresie a-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite?

Care e înțelesul expresiei numai în expresie a-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "numai în expresie a-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite":
a-și pierde cumpătul, a se enerva





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Maine-n zori... Plesneste asteptarea,
prastie sarita din cracane...
Febrele isi amagesc dogoarea "
Maine in zori poezie de Radu Gyr

" Zamfir al Firii tot a lui Zamfir, care pusese si el cutitul in gatul porcului cu o zi inainte si-i taiase grasimea topita pe tingire cu bautura, nu putu sa dea nici o lamurire mai ca lumea. Ramasera buimaci si se uitau la caruta, adica la linul cu roti, ca la o alta aratare. De spaima au intrat in casa. Stanica s-a dus la iuteala pana la el si a mai adus niste sunci, deocamdata neafumate, si la masa stropita potop au cutezat iar cu gandul Ia caruta.
Zamfir, acuma, le-a dat o intelegere mai ca lumea. Ca chiar daca e jumatea lui decemvre sarita spre sarbatoare, ei nu vad ca nu mai e iarna iarna si da de sus doar cu ploaie?
-Da?"
Caruta facuta iarna poezie de Nicolae Velea
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SĂRÍTĂ, sărite, substantiv feminin

1. (Numai în expresie) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. Nu-și ieșea din sărite. Nu striga și nu înjura. PAS, Z. I 283. Trage, domnule, odată cocoșul și nu-mi umbla mie cu marafeturi, că-mi pierd sărita! C. PETRESCU, Î. II 55. «Cam așa, dar iar nu prea»,

– îmi răspunse munteanul, pierzîndu-și oarecum sărita în urma glumei mele. ODOBESCU, S. III 196. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. Mă scoate din sărite. Într-o zi o să terminăm cu un scandal. SEBASTIAN, T. 76. Mai ales depărtarea cu totul grabnică a lui Ghiță îl scoase cu desăvîrșire din sărite. SLAVICI, O. I 165. Cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite. ALECSANDRI, T. 510.

2. Săritură, salt; prin extensie distanță mică. (Cîrtița) nu-și putea găsi calea spre mușunoiul cu puii flămînzi, care nu era decît la o sărită de la dînsa. SLAVICI, la TDRG. Nu se putu afla care ar fi îndrăznit a se întrece cu mine în sărite. ȚICHINDEAL, forme 202. Și să fi sărit Două-trei sărite. TEODORESCU, P. P. 65.
       • locuțiune adjectiv De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. Trei scuturate în loc, de aci trei pași de-a sărita în... vîrful degetelor, în dreapta. La HEM 1527.