Definiție din
Dicționaru limbii românești
*proporțiúne forme (latina propórtio, -ónis. vezi porțiune). Conveniență, raport, potrivire a părților între ele și cu totalu, regularea uneĭ mărimĭ după alta: a observa proporțiunile. plural Dimensiune: lucrare de marĭ proporțiunĭ. Întindere, intensitate: dezastru ĭa proporțiunĭ considerabile. matematică Egalitatea a doŭă raporturĭ. (O proporțiune se scrie supt forma a/b = c/d, a și d îs terminiĭ extremĭ, b și c îs mediĭ. În orĭ-ce proporțiune, produsu extremilor e egal cu al mediilor). În proporțiune, proporțional, după: plată în proporțiune cu munca.
– Ob. -órțiĭe (limba rusă propórciĭa).
