Ce înseamnă ocean?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ocean": oceanus

" Si cum ma mistui, =i ma zbucium
Ca-ntr-un ocean care ma-nghite,
Pierdut =i ne=tiut de nimeni"
Iubire poezie de Alexandru Vlahuta

" Privirea din frunza
Ca in adancul unui ocean etern rabdator,
Fara sa spuna nimic,"
DE-ACOLO poezie de Ana Blandiana

OCEÁN, oceane, substantiv neutru Vastă întindere de apă sărată stătătoare, care ocupă suprafețele dintre continente. Oceanul Pacific. ▭ Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, vezi 40. De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257.
♦ figurat Noian, imensitate. Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112.

– Pronunțat: o-cean.