eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă om de sau fără principii?

Care e înțelesul expresiei om de sau fără principii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "om de sau fără principii":
om cu sau fără păreri sau convingeri morale ferme

Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

" Caci noi credem si vom crede totdeauna ca, in aceasta Belgie a Orientului, partidul politic cel mai numeros nu e nici partidul de la guvern nici cele din opozitie, cari au, slava Domnului! destule principii, ci partidul nostru, partidul Moftului Roman, care n-are niciun principiu.
Moftul Roman n-are nici pretentie, nici principiu; are o singura dorinta: sa poata fi daca nu atat de instructiv, macar mai putin grav ca ziarele grave. Daca pe aceasta cale poate trai, bine; daca nu, iar bine.
Caci ce ar insemna sa ne apucam acuma de principii? Sa inventam victime ale unui regim de teroare si oroare, care persecuta ziarele oneste si care aplica strainilor o lege de expulsare ce s-a aplicat odinioara romanilor ardeleni?"
Moftul si politica poezie de Ion Luca Caragiale

"
Noi, cestia chemati grabnic la viata de stat prin instaurarea principiului nationalitatilor, ne gasim astazi, si fireste trebuie sa fim mandri de aceasta, cam in situatia lui Alexandru Machedon - am zis cam, fiindca este o mica deosebire: pe cata vreme vartejul produs de acesta a fost extensiv, vartejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a ametit o lume ca trombele si ciclonii calatori, iar noi ne ametim singuri ca dervisii invartitori.
Fireste. Statul tanar, infiintat dupa imprejurari, are nevoie grabnica de o societate. Statul improvizat, in loc de a fi forma de echilibru al fortelor sociale la un moment dat, cauta sa fie fondul si izvorul nascator al acelor forte. De unde statul ar trebui sa fie rezultatul natural al societatii, ne pomenim ca societatea trebuie sa fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simtind ca paseste in gol, are nevoie numaidecat de un razim pe ce sa-si puna piciorul; ii trebuie neaparat o societate, pentru linistea lui, pentru asigurarea fata cu el insusi ca existenta lui are o ratiune mai temeinica decat norocul, poate necredincios, al catorva momente. Neavand, asadar, pe cine sa-i impuna lui reforme, se gandeste el mereu la dansele; neavand o societate care sa-i ceara ceva dupa nevoile ei, inchipuieste el niste nevoi sociale carora le decreteaza pe dibuite satisfacerea. El tot spera si nu oboseste a spera ca va face sa rezulte de la dansul o societate."
Politica si cultura poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRINCÍPIU, principii, substantiv neutru

1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic etc. Pentru a lămuri mai bine principiile artei literare a lui Vlahuță... scriitorul ne vine el însuși în ajutor prin conferința «Onestitatea în artă». VIANU, P. 193. Convenția stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457.
♦ (Logică) Propoziție admisă ca adevărată, care servește la deducerea propozițiilor unui sistem deductiv.

2. Lege fundamentală a unei științe, a unei arte, a unei discipline. Principiul conservării materiei. ▭ Principiul dezintegrațiunii atomice pare totuși a fi menit să ducă cu un pas mai departe cunoștința noastră asupra constituțiunii materiei. MARINESCU, P. A. 36.
♦ (La plural ) Totalitatea legilor și noțiunilor de bază ale unei discipline; (concretizat) tratat care cuprinde astfel de legi și noțiuni. Principii de filozofie.

3. (În vechime) Element primordial considerat în antichitate și în evul mediu ca origine a lumii fizice. Apa, aerul, focul și pămîntul erau considerate ca principii ale naturii.
       • (chimie) Principiu activ = substanță esențială care dă caracterul specific unui produs de origine vegetală sau animală.
♦ (În concepțiile mistice) Cauză inițială, sursă primordială a lumii fizice și morale. Convins ca voi el este-n-nălțimea-i solitară... că principiul rău, Nedreptul și minciuna al lumii duce frîu. EMINESCU, O. I 62.

4. Regulă sau normă de acțiune, de legislație etc. Vine o zi cînd simțul moral se revoltă văzînd... principiile moralei și justiției nesocotite și călcate în picioare. GHICA, la CADE. În Moldova s-a așternut principiul împărțirei puterei. RUSSO, S. 121.

5. Convingere, punct de vedere. Am plecat de la ziar pe chestii de principii. C. PETRESCU, C. vezi 157. De cînd am intrat în acest locaș, n-am primit pînă astăzi nici un prieten, nici o cunoștință care să nu-și creadă de datorie să mă invite la o discuțiune de principii și să caute să mă convingă de absurditatea faptei mele. GALACTION, O. I 225.
       • Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri ferme, cu (sau fără) norme de conduită precise.
       • Locuţiune adverbiala În principiu = din punct de vedere teoretic, în teorie; în general, în linii generale. Propun în principiu adunarea intr-una din duminicile dinspre sfîrșitul lui august. VORNIC, P. 155. Am să-i spun soțului meu să se gîndească, în principiu, la altcineva. DEMETRIUS, C. 55. S-ar putea totuși stabili în principiu că... operele literare sau plastice nu se pot califica cu titlul de cinegetice decît atunci numai cînd ele prevăd neîndoioasa victorie a vînătorului. ODOBESCU, S. III 128. Din principiu = conform unui punct de vedere hotărît o dată pentru totdeauna, fără a ține seamă de condiții sau împrejurări momentane. Băuturile din diferite regiuni ale lumii! exclamă Izu Protopopescu, din principiu apărător al produselor naționale. C. PETRESCU, A. 452. Să nu credeți că din principiu sînt pentru forță și violență. id. R. DR. 90.

– Variante: (învechit) princip (BOLINTINEANU, O. 154, RUSSO, S. 85), prințip, prințipuri (CARAGIALE, O. I 125), substantiv neutru