Definiție din
Dicționar religios
Osea, primul dintre profeții mici ai Vechiului Testament, își începe activitatea profetică pe la sfârșitul domniei lui Ieroboam II (750 î. Hr.), prorocul având misiunea să arate poporului că pedeapsa lui Dumnezeu pentru idolatrie care-i va lovi este dreaptă.
♦ Carte canonică-profetică a Vechiului Testament, scrisă de profetul cu același nume. Cuprinde 14 cap. și are drept scop să convertească pe Israel cel idolatru la Dumnezeul cel adevărat, care l-a scos din Egipt. Este sărbătorit la 17 octombrie.
