Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PEȘTIMÁN, peștimane, substantiv neutru (Învechit)
1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucind un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300.
2. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este impregiurul gîtului. DACIA literar 35. îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-a prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116.- Variantă: peștemán (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) substantiv neutru
