 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
|
|
 ă in literatură " Spre lumea infor ma si goala si fara amar. (Imi amintesc de un imn triumfal auzit, Toamnei tarzii inchinat acel imn auzit...)" Balada poezie de Nicolae Labis " de chesoane spintecat... Ne porti marsul triumfal prin pucioasa si metal, " Cruciatii poezie de Radu Gyr |
| Definiție din
TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. De triumf; care vestește o biruință; figurat impunător, solemn, pompos. Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. C. PETRESCU, C. vezi 181. Să nu te miri că... înfrunt cu atîta milă căutătura-ți triumfală. GOGA, C. P. 24. Iar pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală Și-n rotirea-i triumfală, Țintea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. ALECSANDRI, P. II 11. • Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate, într-un teritoriu străin, fără a întîmpina rezistență. Mersul lui Ipsilante spre București a fost un adevărat marș triumfal, pretutindeni îi ies înainte corpuri armate. GHICA, S. 104. Poartă triumfală poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate), prin care intra carul de triumf al comandantului. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale, Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale. NEGRUZZI, S. II 131. (figurat) Părea că întru-n viață pe-o poartă triumfală. MACEDONSKI, O. I 72. Intrare triumfală = (în antichitate) intrarea solemnă în cetate a comandantului biruitor, cu carul de triumf. (Ironic) Facem o intrare triumfală în oraș, trecînd pe sub o poartă dărîmată a cetății. ALECSANDRI, O. P. 319. 2. (Astăzi rar) Triumfător. V-ați întors pe la casele voastre triumfali, sărind într-un picior. PAS, Z. I 59. Și cum, prin ce cuvinte aș spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală. ALECSANDRI, T. II 103. • (Adverbial) Cîrmii la dreapta și intrai de-a dreptul și triumfal prin porțile larg deschise. HOGAȘ, M. N. 14. |
