 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " De drag ne zboara ghinda jos — Pentru mistreti, care o rup. Cu muscatura pan la os Ne bantuie un dor de lupi. Balantele nu se succed: Cati arbori sunt — atatia cerbi. Dispare-o coasa — e prapad, indata se rascoala ierbi. E totul calculat precis. Depinde steaua de-un paing, Paingul de-un voloc intins In apa golfului Bering." Totul depinde poezie de Anatol Codru " steaua in frunte, E chip sa legam chef de invoiala si sa zidim nunta. intai e nunta. Boala tuturor, De care molipsiti suntem cu totii. Si-i o rascoala nunta. Sar nepotii, Zvarlindu-ne din tron, tronand feciori. Daca aram, noi iar intram in nunti. De coarne daca tinem, suntem miri. Si fiii nostri-s miri. Sa nu te miri Ca sunt miresele nascute pentru munti." Nunta poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
RĂSCOÁLĂ, răscoale, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a maselor oprimate; revoltă, rebeliune, răzmeriță. A citit mama, în gazete, într-o primăvară c-au început răscoalele-n Moldova. PAS, Z. I 192. Întreg spectacolul părea de înmormîntare, trist, dar în el mijea un început de răscoală. O răscoală măruntă, neînsemnată, în care nimeni n-a ridicat brațul. SAHIA, N. 92. [Leșii] nu mai verb reflexiv:eu s-asculte de poroncile hatmanilor și cu toții sînt gata de răscoală. ALECSANDRI, T. II 34. ♦ figurat Mișcare de împotrivire, protest. Veacul al XVI-lea, zis al renașterei, nu-i alta decît... răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, S. 39. 2. Zarvă, agitație. Pînă la ziuă, a fost în casă un zgomot și o răscoală sălbatică. GALACTION, O. I 307. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii, de nu-i putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. • Expresia: (Poetic) A da răscoală = a provoca dezordine, a răvăși. Azi, Curtea Veche e ruină goală... Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală. IOSIF, P. 24. |
